liniştite culorile eliberau pleoape în ochii pietrelor urlând înnoptarea curgea lumina într-un gol de aer măturătorul de ziuă vânează răbdarea alungită în trupul obosit al cărăuşilor de paşi la invitaţia treptelor nu clipeşte singurătatea soarelui cu nicio gură
Sursa: Reteaua literara
vino să schimbăm săruturi în clipa unică a începutului! adună-ţi sufletul din trecut cu inocenţa ce-o aveai în momentul [...]
[...]
Azi nu vreau să-mi mai aduc aminte de tine, De clipele acelea minuscule Pe care le credeam veșnicie. Nu pot să adorm. Aș vrea să-mi ofere [...]
e felul meu de a îmbrãţişa pãmântul într-o ultimã acceptare rãdãcinã nicidecum pãtratã esenţã de sferã sfidare a [...]
Adulmecă vântul,umflându-şi nările Prelung… Cum pleacă trenuri lungi,şerpeşte de prin gările Unde nu mai ajung… Desprinse [...]