ca o inimă amiaza

soarele se desface la piept
şi inima-i plină se revarsă peste tăcerile noastre
ploaie ce purifică cu preaplinul iubirii
aşteptările se caţără pe umeri garbovindu-ne
izvorul sufletului seacă sub apăsare
iar din buze crăpate se preling întrebări
dezbracă-ţi cerul de foc
să ningem iarbă din arse orbite
tremurând a spaima la umbră cuvântului