de dimineaţă m-am trezit ciudat mai ciudat decât de obicei era lumină de iarnă târzie în cameră şi parc-aş fi vrut să spun cuiva bună dimineaţa dar am tăcut în mine cineva zbiera însă ştiu că nu-mi găsesc locul niciunde văd prea bine că ne-am săturat mai ales de noi [...]
tu eşti cea care are ochi bruni glycine ori absint întotdeauna al naibii de clari ce ne văd pe noi toți cei care nu suntem aparențe noi [...]
era culcată pe-o dungă şi doar cu genele îmi apăsa pielea obrazului era aproape indiferentă şi-mi asculta cuvântul cum urlă sub [...]
ştiu că uneori ca să ne găsim trebuie să ne căutăm în locul unde nimic nu poate fi ascuns dar toate-s ascunse şi ca să ajungem acolo [...]
sunt zile în care toate-s de căcat şi nimic din ce se-ntâmplă nu are logică raţiunea o ia razna înţelegi că nu mai vrei să-nţelegi [...]
beau un ceai arămiu pe terasă la pardon într-un oraş în care nu caut mai nimic lângă mine doar lumina amiezii se joacă într-o umbră [...]
