Emblema este o esență de identitate. Un simbol care ascunde o lume. O formă sublimată de autodefinire ori, dimpotrivă, de definire din afară, printr-o masivă percepție colectivă. E suficient să vezi „secera și ciocanul” ori „zvastica”, ori „capul de mort deasupra a două săbii încrucișate” ca să se declanșeze imediat în mintea ta vaste secvențe de istorie.  Acestea sunt niște embleme împlinite, care și-au atins menirea. Emblema prin care a ales să se autodefinească DNA este una de tip humanoid: zeița Themis. Cu balanța într-o mână și sabia în cealaltă. Comun, propagandistic, nespecific. Nimeni din țara asta, văzând statuia celebrei zeițe prin vreun muzeu ori album de artă, nu s-ar duce cu gândul la isprăvile de epurare politică și de nesocotire brutală a drepturilor omului patronate de „zeița” dreptății de la București, Laura Kovesi. Nimeni!

De aceea, emblema oficială a DNA e cal...