E vântul nordic cel ce-mi fură gândurile sau este doar natura mea aeriană? eu fug și mă ascund prin istmurile ce create-s de-o fată morgană. Vântul nordic mă îndeamnă la visare și-mi îngreunează genele, mi le umple la refuz cu sare, iar soarele, el râde.
Sursa: Vulpea Şchioapă
Pentru tine aș distruge aripi de înger și din inimă mi-ar curge numai sânge și cerneală. Tu m-ai prins, mă zgârii cu-a ta [...]
Dacă orice trup are-o busolă, tu mă ai pe mine, ancorat sub o cupolă. Mintea mea-i un cufăr cu nisip, iar în noaptea asta ce-i cu lună [...]
Te iubesc pe tine, îți iubesc naivitatea, complexele, complexitatea. Îți ador fiecare atom, toate păcatele, și toți [...]
Săruturi de piatră, mai reci decât iarna, scheletele vremii, strigoi ce-aduc teama. Îmbrățișări împărțim într-o mare de [...]
Despre pământ și dragoste am scris și noi și învățații, au fost destui ce au crezut în ele, în fapte simple și nu fabulații. Dar [...]