Pe la începutul anilor ’90, se dezbătea la modul aprins – dezbaterea a redevenit, recent, de actualitate – despre doctrina liberală în contextul unei posibile resuscitări a României. Cei care s-au exprimat atunci în favoarea unui liberalism autentic nu au fost puțini, dar voi face referire aici la doi dintre ei, anume la Virgil Nemoianu și la mai tânărul său confrate într-ale scrisului, Caius Dobrescu. În rândurile de mai jos, mă voi referi în mod special la Virgil Nemoianu.
Cunoscut îndeosebi ca un abil teoretician al literaturii, Nemoianu se dovedește și un fin teoretician al politicii, lucru confirmat cu prisosință de eseurile sale răspândite prin diverse publicații și reunite în volumul România și liberalismele ei (Editura Fundației Culturale Române, București, 2000). Liberal convin...