Costel Macovei

  • img
    • Articole
    • Vizualizări

    Costel Macovei

    Născut într-un Octombrie clar, mai pe la-nceput cocostârc pe picioare de metal... mâncăcios, melancolic, melodic...mmm

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Costel Macovei

  • bătăliile mele... imaginare... 474

    am obosit să dau vina pe viaţă pentru toate eşecurile dar nici nu găsesc firul care să mă scoată la lumină departe de toate frustările şi nemulţumirile iar viaţa cred că s-a plictisit de mine şi şi-a luat lumea în cap spaimele, asemeni balaurilor oricâte capete aş tăia scot mereu altele şi altele zilele asediate  pe perioadă nedeterminată se predau asediatorilor imaginari şi-şi aşteaptă osânda poate că moartea, ultima anemonă într-o mare poluată se va strânge, ascunzându-mă de mine însumi

    Citește mai departe

  • incertitudini... 356

    mâine va fi o zi mai bună sunt oameni pentru care maine vine înca de azi pentru alţii, mâine, este o nebuloasă, o incertitudine şi o amânare iar eu nici măcar nu înţeleg acest concept deoarece plutesc într-un azi amniotic într-o neviaţă numită viaţă şi oricât m-aş întinde şi aş încerca să scap din bula asta şansele sunt minime tinzând către zero cred că am obosit m-am săturat de atâta azi fără trecut şi fără viitor i-aş cere morţii un respiro măcar prag

    Citește mai departe

  • ajută-mă să înţeleg... 488

    Dumnezeu nu are veşminte aerul îl îmbracă şi-l dezbracă de toate îndoielile, de toate temerile noastre arătându-ni-l aşa cum El însuşi se ştie, plin de măreţie şi de necuprins ne place să credem că îmbrăcând pe cineva îi putem ascunde defectele sau măreţia aşa cum facem cu trupurile noastre schiloade şi pentru că omul nu poate cuprinde necuprinsul am inventat numerele, simbolurile şi limitele nu ştiu ce e în sufletul unei albine dar ştiu că ele duc toată umanitatea în spate fără să crâcnească cine înţelege graiul animalelor

    Citește mai departe

  • celui ce duminica... 382

    tu vei fi poetul a spus sfânta Duminică legându-şi basmaua strâns să nu cumva să-i joace vântul prin păr a primăvară şi de fiecare dată aşteptam cu nerăbdare să vină duminica să mă apuc şi eu de treabă dar, ca un făcut, ziua mea zăcea, bolind fără tragere de inimă luni mă înghionteau tot felul de gânduri, dar nu cedam marţi simţeam sărutul ca o apăsare dar mă abţineam miercuri, cerul îmi făcea cu ochiul, şi florile se uitau galeş si se făcea joi dăscălindu-mă cu ipocrizie despre cel de lângă mine vinerea îşi pleca ochii smerită şi nu cerea mai nimic

    Citește mai departe

  • urletul... 425

    undeva departe de mine, Spartacus, Adagio lângă mine o mare de linişte şi la padoc o eclipsă totală de viaţă freamătă şi bate din picior cerul sfâşiat urlă de durere pietre de foc îi ard măruntaiele norilor lac rimile se ard la mâini incercând să oprească prăpădul iscat de frumoasele stele căzătoare dacă aş fi zburat aş fi căzut ca Icar sfărâmându-mă cu toate visele alături dar stele cad, piatră în mijlocul drumului obligând la ocol şi adăstare

    Citește mai departe

  • fereastra de la stradă... 423

    templele nu au ferestre şi cerul se retrage dintre  coloanele lăsând celulei tot întunericul şi toată spaima torţelor dar casele, da, ele au nevoie ca să despartă  un afară incert de un înăuntru calm şi viaţa, când m-a zidit a spus: tu vei fi fereastră şi am rămas fereastră indiferent de anotimp de stare şi de vremuri oemenii treceau pe stradă şi priveau prin mine oamenii din casă priveau afară dar din păcate nici unii nici alţii nu vedeau dincolo m-am deschis cu efort şi cu rezultat nul

    Citește mai departe

  • să nu mă cauţi... 421

    aici nu mai locuieşte nimeni priviţi templul acesta, acum e gol, şi până şi umbrele mă ocolesc cândva eram plin de viaţă, soarele mi se scurgea printre degete creionându-mi ochii, buzele, neliniştile şi întrebările dar zilele zburau rupând aşchii de suflet împutinându-mă până la dispariţie o pădure de portocali sufletul meu tânjea după primenire aşa că am aruncat toate seminţele îndoielii şi din

    Citește mai departe

  • selfie... 390

    sunt în viaţă. aşa sună o minciună inocentă sau o mare scuză pentru cel ce e stăpân doar pe nişte procese fizico-chimice cum poţi să fii în viaţă doar pentru că respiri, înghiţi şi elimini? o plantă se chinuie, îşi azvârle rădăcinile cât mai departe îşi întinde mlădiţele şi frunzele ea trăieşte cu adevărat şi produce ceva: oxigen o pasăre încearcă aerul cu aripa zboară de colo colo căutând hrană şi adăpost se agită, dar mai ales cântă, căci asta ştie ea să facă cel mai bine aducând slavă luminii şi bucurând sufletelor celor ce ascultă

    Citește mai departe

  • şi mă priveai cu căldură... 425

    alarma pusă la o uitare şi un sfert conţinuă să tacă nu era încă timpul ei, mai avea de aşteptat până când putea scoate un sunet dacă te uiţi la mine poţi vedea un om adâncit în visare un suflet pe care privirea ta îl leagănă şi-l creşte trecându-l nevătămat prin cercurile nopţii de fiecare dată când mă trezesc, mă lovesc de privirea ta ce mă aşteaptă cuminte în colţul ochilor ca un surâs abia schiţat numai că, asemeni prinţului din poveste mie mi-e dat să dorm

    Citește mai departe

  • şi totuşi…... 411

    toate cuvintele s-au strâns la poartă sufletului şi aşteaptă nici unul nu ştie ce, dar aşteptarea electrizează le simţi fremătând şi… aştepţi şi tu ceva trebuie să se întâmple e scris în stele numai că… stele au plecat de mult ceea ce vedem nu e decât lumina palidă a ceea ce a fost şi dacă nu mă credeţi puteţi verifică şi veţi vedea că cerul este gol nu. cerul nu este gol poate că nu mai sunt stelele pe care le vedem dar altele nevăzute le-au luat locul şi vor lumina peste mii de ani dar despr

    Citește mai departe

  • mă rog Dumnezeului din mine... 455

    şi asta nu pentru că nu vreau să-L împart pe Dumnezeu cu toată lumea ci pentru că sunt unii care se cred mai prieteni cu Dumnezeu, mai aproape de El, mai plini de cuvântul Lui aşa că-mi împart singurătatea şi tăcerea cu Dumnezeul din mine pe care îl ştiu de mic El mă cunoaşte, mă ascultă şi mă ia în braţe ori de câte ori îmi este greu Dumnezeul tuturor este o vorba în vânt Dumnezeul din mine este viu Dumnezeul tuturor este călcat în picioare de hoarde de fanatici Dumnezeul din mine îşi lasă capul pe umăr fără teamă şi adoarme ca un prunc legănat Dumnezeul tuturor este scos din viaţa lor şi alungat în piaţa publică

    Citește mai departe

  • zile în alb şi negru... 418

    zilele foarte fierbinţi şi-au pierdut culoarea din obraji soarele arde retina, lăsând un gol imens în suflet prin care până şi ecoul se pierde pârjolit de sete amintirile palmelor prefiră nisip pe mormântul clipelor erau vremuri când dorul se oprea la umbra lor împletind nopţile în funii groase buzele sărută umbra unui gând abandonat distanţa se aruncă-n hăul dezordinii adâncind turbioanele sângelui carnea se scrumeste scriindu-şi paşii în cenuşă

    Citește mai departe

  • labirynth... 448

    “lasciate ogni speranza, voi ch'entrate…” şi-atunci  inima s-a făcut purice, gura s-a încleştat a strigăt mut şi am intrat în viaţă strângând pumnii gata de bătaie dar lumina mi-a tăiat linia pleoapelor iar aerul mă biciuia în adânc când prima palmă s-a abătut asupra spaimelor mele poate cândva, voi reuşi să i-o întorc dar viaţa, insaţiabilă, pândea la fiecare răsuflare flamandă cum numai minotaurul mai este turbată ca o turmă de satyri când dau căldurile fiec

    Citește mai departe

  • cele zece porunci – sau tainele egoului... 481

    1.    să nu ai alt Dumnezeu mi s-a spus şi nimic nu putea rezista iubirii mele căci mă iubeam atât de mult încât alungam până şi lumina să nu mă atingă, furând surâsul ce mi-l trimeteam în fiecare dimineaţă 2.    ca să nu mai cad în păcat am spart toate oglinzile şi am tulburat toate apele astfel încât chipul meu să nu-l pot vedea ştergând asemănarea din cugetul meu şi taina din sufletul meu 3.    am promis să păstrez numele Domnului neatins în adâncul sufletulu

    Citește mai departe

  • şi vorba se sleia pe buze... 425

    o să mori. mi-a zis rânjind ştiu. nu-i o noutate. toată lumea moare. o să mori, căci am văzut moartea scuipandu-ţi în gură am înghiţit în sec, oare chiar mă scuipase? mi-a citit gândurile cred, că a spus da măi, a trecut pe lângă tine şi a scuipat omul nu vede şi nu simte dar încet-încet îi pier cuvintele gustul I se duce pe apa sâmbetei răsuflarea i se schimbă şi omul doarme mai mult şi mai adânc ca atunci când trece vadul abia când începe să se răcească bagă de seamă

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile