Născut într-un Octombrie clar, mai pe la-nceput cocostârc pe picioare de metal... mâncăcios, melancolic, melodic...mmm
Profilul de blogger pe toateBlogurile
şi asta este temă de viaţă nu de casă pentru că zilele iau ce le dai şi pleacă mai departe să-şi cearnă inventarul printre lespezile trecutului departe de gurile flămânde ale viitorului ce-şi muscă buzele şi tac dar pentru că subiectul merită dezvoltat am să va dau posibilitatea să introduceţi rânduri-rânduri toate spaimele şi confirmările voastre ţineţi aproape
Citește mai departe
astăzi voi poveşti o întâmplare de demult, din vremurile întunecate când toate se dădeau pe cartelă dar chiar şi raţionalizate, multe nu ajungeau şi lumea se aşeza cuminte la coadă aşteptând să vină ceva, orice, numai să nu pleci cu mâna goală acasă şi cei mai vajnici apărători ai cozii erau pensionarii adulmecând orice mişcare a venit marfa! şi vestea s-a răspândit cu repeziciune însufleţind coada împietrită şi lumea fremăta de nerăbdare dar iată că încet, încet coada se destramă şi numai câteva persoane mai rămân
Citește mai departe
la radio, o voce tremurată repetă un anunţ la fiecare cinci minute va rugăm să va păstraţi calmul, nu s-a întâmplat nimic deosebit nu. nu e revoluţie şi nici sfârşitul lumii e doar un cutremur cu magnitudinea de opt virgulă şapte scapă cine poate dar va rugăm să nu vă îmbulziţi e timp de moarte pentru toată lumea avem toate echipajele în stare de alertă cu lumânări aprinse şi ultima împărtăşanie pregătită şi dacă nu aveţi de gând să muriţi va rugăm să nu deschideţi gura ca să ajungă la toată lumea din cuvânt mi-am făcut scară, a
Citește mai departe
dimineaţa, când fugi de lume, soarele priveşte somnoros în urmă neînţelegând de ce preferi întunericul spaimelor dar tu nu ai timp de explicaţii bacul îşi strigă ultimele locuri aşa că te grăbeşti să urci în luntre cât mai ai putere omul a inventat durerea ca să ascundă spaimele ce-l bântuie şi iubirea ca să arate lumii că nimic nu e nou sub soare când vorbeşti de căutări inutile laşi sufletul ce te cuprinde să se odihnească pe pragul vieţii şi-atunci îţi dai seama că negrul nu e decât fuga sp
Citește mai departe
despre distanţe numai de bine, căci nimeni, nu ar vrea să-şi pună în cap primul pas cu care începem şi va veni o vreme când ne vom măsura distanţele în cuvinte atunci când iubeşti carnea freamătă, tresaltă buzele devin mai sensibile şi simt gustul zilelor date-n pârg aninate între două răsuflări atâta timp cât iubirea te duce că vântul şi ca gândul ce mai contează distanţa? instantaneul se strecoară lângă tine uzurpând tăcerea singurătăţii şi-abia atunci
Citește mai departe
oameni buni, cumpăraţi-vă foarfeci cât mai aveţi timp şi putere, avalanşa e gata să se prăvale peste noi iar cel ce nu-şi taie sforile la timp riscă să moară strivit de neputinţă, teamă şi inconştienţă foarfeca poate fi considerată armă albă doar de cei te vor atârnat în sfori căci păpuşarii şi păpuşarul şef vor ajunge şomeri smeri ţi fără păpuşi mai ştii anul când iarna şi-a tăiat venele? lumea alerga pe străzi dezlănţuită şi sau poate deznădăjduită întrebând în stânga şi în stânga unde-i Moş Crăciun dar Moş Gerilă, ultimul pe listă cu voia dumneavoastră, ne mitralia realitatea mânuind sforile, cel m
Citește mai departe
de felul meu nu abuzez de încrederea celor din jur dar nici nu pot să fac abstracţie de ceea ce văd şi de multe ori pur şi simplu mă îngrozesc când văd manechine cu ochii goi traversând grăbite oraşul aud voci golite de conţinut, de nuanţe, de viaţă strivite de importanţa pe care şi-o arogă şi mai ales golite de orice decenţă nuditatea a fost primul dar primit şi exprima frumosul dar ipocrizia ne-a învăţat cum să o acoperim sub falduri fals estetice ascundem nuditatea trupului dar etalăm golul interior ni se pare franc să ne exh
Citește mai departe
s-a prăvălit lumea cu susul în jos de ne-au ajuns capetele unde ne erau picioarele dar măcar dacă am avea răbdare să privim cerul, să mai punem întrebări dar nu. noi nu, niciodată... noi nu îmbracă-te, dezbracă-te, ridicolul rânjeşte, n-ai teamă mergi înainte la stângaaaaaaaaa! î-na-in-te. marş de aici... cine eşti tu ca să-mi răscoleşti necuvintele cu îndoielile tale? cerurile freamătă a furtună, pământul se cutremură a jale plouă ca-n zilele de demult, dar nu e numai apă străzi pline de sânge tuşesc tuberculos
Citește mai departe
undeva, în adâncul sufletului e o mare de lacrimi în care opărim şi jumulim aripile îngerilor căzuţi pe câmpul de luptă. căci toate spaimele nostre înrolate în oastea nefăcutelor muscă din carnea lor o să spuneţi că e dureros. ştiu, dar un înger căzut e sortit pieirii aşa că dacă le opărim şi jumulim aripile le putem da drumul în lume şi ei devin oameni până la o nouă absolvire a şcolii de îngeri e drept că nu toţi ajung să dea examenul de maturitate şi din cauza asta vedem oameni pe stradă
Citește mai departe
singur, atât de singur, că până şi respiraţia e o furtună dezlănţuită mugind peste întinsul amintirilor nesăbuite ce nu au aşteptat căderea serii, ştiind că perioadele de acalmie dor mai puţin departele de-aproape doare la fel şi numai prăpastia ştie dar nu poate spune câte durere a strâns în adâncuri şi cu toate că cele două maluri se surpă încontinuu tot nu reuşesc să se strângă în braţe dincolo de mine e doar tăcere în faţa mea e o mare de cuvinte numai eu, biată limbă de nisip mă strădui
Citește mai departe
nu. nu a venit nimeni cu citaţie de la cremenal a fost suficientă o piatră în sanda şi s-a umplut grădina de sânge, iar cuvintele ţâşneau, trecând pe sub garoul bunului simţ copacul care face ciori şi-a lepădat sămânţa în grădinile fericite şi această a prins, întinzându-se ca după un somn lung a lăstărit, a-îmbobocit şi a rodit sămânţă otrăvită care s-a lipit de suflete, înstrăinându-le lipindu-le plasturii tăcerilor peste rana buzelor şi atât a fost. locul s-a pustiit, sufletele pribegesc limpezindu-şi cerurile cu amintir
Citește mai departe
pornise demult şi fiecare zi părea tot mai lungă şi mai anevoioasă încât se întreba de unde o să aibă atâta putere ca să ajungă dar mai înainte de toate trebuia să ştie unde căci de când lumea, nimeni nu a plecat la drum în cunoştinţă de cauză şi mai ales, nimeni nu s-a întors ca să povestească să ne spună cum arată depoul locul unde ne retragem pentru curăţenie şi reparaţie zvonuri există, dar cine mai crede în ele? obosise ca să spun aşa, sufletul nu mai privea cu nesaţ pe fereastră şi nefolosite, ferestrele s-au întunecat filt
Citește mai departe
check-in, gate number twenty five, running like crazy, enjoy passport, money to buy a visa stamp, work paper filled, and waiting rows yes sir, no men, of course, for sure, I am your brother mă uit în jur şi nu dau de mine, cred că m-am rătăcit în viaţa asta iphon-ul nu-i un gadget, e însuşi viaţa ta, conexiunea la realitate, la spaţiu şi timp şi atâta timp cât îl foloseşti înseamnă că trăieşti dar pentru foarte mulţi dintre voi eu nu mai sunt în viaţă cuvintele mi s-au uscat pe buze gândurile mele duse de vânt nimeresc tot în deşerturi şi nici sărutul nu mai are parcă acelaşi gust
Citește mai departe
sa nu-mi spui dimensiunile patului lui Procust lasa-ma sa-mi tihneasca somnul indiferent care sint limitele acceptate sau impuse dintr-un trecut oarecare plin de masti pagane imi zambeste o viata simpla, era frumoasa si viata chiar era viata dar cate amintiri mai sunt intelese si acceptate visele nu au ceas desteptator si nici program ele vin cand vor, unde vor si cate vor visele nu au oprelisti dar nici darnice din cale afara nu sunt
Citește mai departe
dincolo de tacere este o intindere vasta, stearpa dupa cum arata in care fiecare isi cauta erorile si neimplinirile si mana mea cu amprente indescifrabile spala o alta tacere si impreuna spala culorile zilei despartiti artificial de o limba ca un limb de pamant virgin cautam porumbei voiajori care sa converteasca lumina in mesaje scrise intr-o limba universal in care galbenul de sanziene descrie nerostirea verii vorbim linii paralele, inimile noastre sunt doua supernove atat de indepartate incat luminile lor nu se regasesc
Citește mai departe