• nimic neobișnuit... 388

    afară erau două nopțicu două rânduri de visenimic neobișnuit ca într-un basmte-am căutat în fiecareși de fiecare dată te-am găsitnimic neobișnuit până când mi-ai spus cât de prost poți să fiin-ai înțeles pân-acumfemeile nu trăiesc în viseși-ai dispărutnimic neobișnuitde-atunci nu mai dormși nici nu mai viseztrăiesc și caut ca oricine oricefără să vreau să mai găsescsfat antiasceticstai treaz și ia pe cineva de mânăatinge-i sânii și umblă-i la ființăn-are cum să meargă răufiindcă asta se numește simpluviață

    Citește mai departe
  • note to myself... 332

    în orașul în care trăiesc oamenii sunt foarte singuri se plimbă așa în neștire pe stradă ca niște rațe gripate și nimeni nu se ține de mână nu știu dacă mă înțelegețioamenii ăștia au degete care nu ating alte degete ating doar ecrane reci pe care se zbenguie culori și fețe fotoșopate oamenii ăștia suferă de un delir de omnipotență oamenii ăștia nu cunosc oameni oamenii ăștia nu sunt oameni sunt orice altceva nimeni nu știe cechestie de ținut minte gabi:patul din care pleciîși schimbă întotdeauna cearșafulphoto: anna shakina

    Citește mai departe
  • ride... 392

    chiar dacă uneoriîn capul tău prost se oprește timpulîntotdeaunapicioarele vor merge mai departee adevărul simpluși greu de digeratîn viață nu poți rămâne doar cu amintiricel mult fugi de eleși speri să poți uitasă te întorcie bine să visezi poatee și mai bine să te trezești așa că merită să-ncercidraga meamă doare-n cot de toată iarnaastăzi plecmă așteaptărestul viețiiphoto: kwoh waiten

    Citește mai departe
  • Legenda lui Dumnezeu... 306

    La început a fost un Om. Și acest Om nu știa ce rânduială are Universul, nici ce menire are El în acest Univers. La început era Lumina, Întunericul, Universul care le acoperea și Omul, el singur în centrul și mijlocul celorlalte, încercând să găsească un motiv pentru existența a tot ceea ce era. Și au trecut eoni de-a rândul, iar Omul a înțeles că pentru a afla ce este Universul și de unde se

    Citește mai departe
  • Pe moarte călcând... 237

    De mii de ani oamenii încearcă să găsească rețeta nemuririi, fie conștienți sau nu de acest lucru. Toată istoria noastră, sau aproape toată ,conține acest substrat al căutării, adânc localizat în inconștientul colectiv, substrat care a dat naștere unor derivate de dezvoltare și evoluție umană, dar numai exterioară. Sunt mulți care nu recunosc acest fapt și totuși mulți care, deși recunosc acest

    Citește mai departe
  • Legea oamenilor... 256

    Există o lege tacită pe care noi oamenii am creat-o de multă vreme și care astăzi reprezintă fundamentul pe care se construiesc toate credințele noastre, toate tradițiile și întreaga percepție asupra lumii și a realității – legea Binelui și a Răului. Voi scrie inițialele cu litere mari deoarece voi face referire la Bine și la Rău în sens general. Pe baza acestei legi, într-un fel mai mult sau

    Citește mai departe
  • cărțile și Cunoașterea... 263

    De ce citesc oamenii cărți? Și încă mai precis: de ce citesc oricare carte? Există mai multe categorii de indivizi, dacă este să ne raportăm la dorința de a citi: există indivizi care nu citesc pentru că aceasta înseamnă plictiseală pentru ei (1), indivizi care citesc doar atunci când este necesar și dacă nu ar fi așa, s-ar putea lipsi de acest travaliu (2), indivizi care citesc anumite cărți, în

    Citește mai departe
  • Alchimia paradoxurilor... 247

    Omul a ajuns să definească paradoxul ca fiind coexistența a două idei sau stări sau, folosind un termen generalist, entități ideal-opuse. O ființă nu poate exista în același spațiu-timp în două locuri, un obiect nu poate să înainteze în două sensuri ideal-opuse în același timp, soarele nu poate să răsară și să apună în același timp. Dar aceste exemple nu sunt nicidecum paradoxuri, ci pur și

    Citește mai departe
  • Necunoscuții... 295

    Cunoașterea umană, cel puțin cea oficială, a avut un drum sinuos de-a lungul veacurilor omenirii. Mi se pare cel puţin ciudat că în atât de mult timp, noi, oamenii, am descoperit atât de puţin totuşi. Şi când spun acest lucru, nu mă refer doar la tehnică, ci la un Întreg, la o Totalitate la care am impresia eu că ar fi trebuit să ajungem de mai demult. Această Totalitate cuprinde inclusiv

    Citește mai departe
  • Creierul Divinităţii... 243

    Putem presupune că în imensitatea Universului, noi, oamenii, nu existăm, fiindcă suntem atât de mici! Şi totuşi, iată, suntem aici, respirăm, ne mişcăm, în spaţiul în care suntem posibili. Nimeni nu a dovedit că Universul este infinit, dar supoziţia aceasta există, fiindcă poate nu putem înţelege mărimea extraordinară a lui. Şi dacă Universul ar avea o limită undeva, departe probabil, unde ar fi

    Citește mai departe