• Omul cu chitara... 232

    zi de zisau poate din când în când,el îmi mângâie strunele,iar eu îl răsplătesccu sunete melodioase.de ele se mai bucurăși alți trecători,dacă își întrerup puțingândurile,ca să le asculte.el stă sprijinit de o mașină,mai fumează, din când în când,câte o țigară.pe unde oare îi umblă mintea?e dezamăgit, se simte invizibil,așa neobservat de trecători?poate doar îi place să steacu mine în brațe,rezemat de capota unei mașini.dar...e o zi rece...și degetele-i înghețate...!nu cred că ști

    Citește mai departe
  • ... 253

    Îți dai seama, uneori, că,deși ai putea fi mulțumit, liniștit,nu ești.îți dai seama, uneori,că nu contează ce fac personajeledin restul poveștii tale,tu tot, în fond, ești nefericit.îți dai seama, uneori,că oricât de luminos ar părea decorul,înăuntrul tău e mereu întuneric.cauți neîncetat ceva,suferi când nu găsești -sau când crezi că găseștiși dispare.te gândești că întunericul ălaabia atunci a sosit,îți spui că va fi înlăturat cândva.dar ce te facicând înțelegică locul întunericuluia f

    Citește mai departe
  • Joacă... 262

    de-atâtea orimi s-a deschis o prăpastie în fața sufletului, de parcă mi s-ar fi așternut un covor roșu la picioare, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. de-atâtea ori m-am atașat de gânduri, de idei, de emoții, de povești, iar acestea mi-au fost răpite fără milă, încât am ajuns să cred că totul nu-i decât o joacă. am pășit mereu în prăpastie, am acceptat mereu furtul gândurilor, al ideilor, al emoțiilor, al poveștilor; mereu cu speranța firavă că am să pot juca și eu, cândva, jocul acesta. nu din răzbunare. mi-aș lua doar ce mi se cuvine înapoi - oricum, totul ar fi numai o joacă, nu-i așa?

    Citește mai departe
  • Colecția de întrebări... 241

    dintotdeauna, uneori,m-au chinuit variate întrebări.naivă, credeam că pot ștergeneliniștea dinăuntrul meucu răspunsurile lor.mi-am dat seama, însă,că procedez greșit -poți pune câte întrebări vrei,e foarte posibil ca nimeni,niciodată,să nu-ți răspundă.de-acum am să încercsă mi le abandonezîntr-un cufăr oranj, încuiat,iar cheia am să încerc să o uitprintr-un colțișorde gânduri.am să încerc,după cum mi-am propusde atâtea ori,să nu mai am așteptări,să observ doar șirul de întâmplări;și poate uneleor să însemne ceva -poate vor fi niște răspunsurinecerute,iar la sfârșit,descuind cufărul din trecut,voi descoperi că sunt răspunsurile căutate

    Citește mai departe
  • ... 260

    „Numai numele să nu  mi-l amintești,  pentru că el are  o infinitate de trupuri  și s-ar putea să ți-l arate  pe-acela  pe care tu nu-l cunoști.”  Nichita Stănescu  se întâmplă adesea să am partede surpr

    Citește mai departe
  • Septembrienisme (observație)... 259

    cumva, unii ani sunt simetrici -chiar dacă nu în totalitate.cumva, întodeauna septembriepare căe luna în care amcel mai mult curajși cea mai mare nevoiesă îmi las ideile să iasăafară la joacă,printr-o natură încă în viață,dar obosită și gata să renunțela toate tristețile și bucuriilesub forma unui minunat vârtejde frunze ruginii dansândprin vântul schimbării.nu decembrie e sfârșitul.nu ianuarie e începutul.pe peronul meu, septembrie e,aproape întotdeauna, hotarul:după - totul reîncepe, cumva

    Citește mai departe
  • Și de ce? (Imposibile idile cosmice)... 262

    și de ce nu m-aș considera euo micuță planetă?o micuță planetă cu milioanede idei și sentimente nedescoperitede niciun explorator,cu numele meu saual altora.o micuță planetă ce a visatla o planetă mai mare,la fel de misterioasă șide neînțeles, practicde nepătruns.nu s-a putut. nu se poate.planetele sunt solitare, deșipar a se aduna, pentru un timp,în galaxii.trebuie să fim conștienți căo apropiere prea marear fi periculoasă -pentru oricare planete cenu ar respecta distanțacare asigură existența(solitară - nu uitați!)

    Citește mai departe
  • ... 250

    there was pretty dark and gloomy  and i couldn't help but feel that all that is inside me, since without the prospect of you being near again - i'm incomplete. i have to live in darkness now - how can one do that, if darkness is nothing?  can the nothing be co

    Citește mai departe
  • Vremea spovedaniilor... 247

    Pare să fi venit vremea spovedaniilor despre blogărit prin colţişorul de lume virtuală în care mă învârt eu. Şi mi-a venit şi mie cheful să mă spovedesc. Nu că aş fi păcătuit cu ceva, ci doar ca să-mi descarc o desagă de gânduri stârnite de articolele Adrianei şi Matildei. Din când în când obosesc... sau mă fură un val şi-mi poartă gândurile departe, pune stăpânire pe ele, iar eu mă las în voia lui pentru o săptămână, două, şi dispar. Uneori mai scriu printre picături, alteori nu. Uneori vă citesc. Nu comentez şi nu răspund la comentarii aproape deloc. Şi am mustrări de conştiinţă. Poate n-ar trebui să am. Sunt gândurile mele, e timpul meu... Dar am. Mi se pare că înşel aşteptări, că-mi încalc promisiuni făcute în primul rând mie.

    Citește mai departe
  • Yasunari Kawabata – Sunetul Muntelui... 269

         Despre autor: Yasunari Kawabata (1899 – 1972) este primul scriitor japonez care a primit premiul Nobel pentru literatură. În tinereţe şi-a dorit să devină pictor, însă succesul primelor sale povestiri l-a determinat să se răzgândească. Până la vârsta de 15 ani îşi pierde toate rudele apropiate, lucru ce îl va influenţa profund şi-i va […]

    Citește mai departe