• ziua din nou... 40

    trans-pusă în ghilimele – observ-o atentează la detaliile norilor la forma lor împinsă de vântul accelerat al cerului mâzgălit cu albastru și negru și gri stejari ce cresc pe tăcute marginea drumului străjuind putrezirea frunzelor ce fac de mâncare ierbii ce va să vină la primăvara vârfurilor pomilor rotunjite de maroul oxigenat ce nu vrea […]

    Citește mai departe
  • N tautografic... 41

      Nopţile negre  negau nimbul nostru... Nebunia noastră  n-avea nicio noimă... Nebunii neprihăniţi  n-aveau notoria neomenie Nici nu-i necesară... ...

    Citește mai departe
  • Mâine, mâine, poate mâine... 76

    Am terminat de citit cartea Gabriellei Zevin cu un sentiment de împlinire și de liniște. O oră mai târziu pufneam în plâns pentru ceea ce ar mai fi putut să fie. Pentru ce fusese amânat și nu se întâmplase între personajele principale ale cărții, în periplul lor dintre copilărie și maturitate. O carte despre gameri […]

    Citește mai departe
  • Iluzie de sport extrem... 47

      Într-o zi atârnam de un colţ de suflet şi mă pregăteam de avânt în hăul unei amintiri (n-aveam funie; se dădea la pachet doar cu săpun...) Într-o noapte atârnam de o amintire şi mă apăram de vântul marilor despărţiri (de unde paraşută?!?... ce s-a dat,... s-a dat!...) ...şi tot aşa până în ziua aterizării pe pământul amintirilor promise...

    Citește mai departe
  • Încredere... 56

    A miorlăit ușor. Doar atât cât să cred că a fost ideea mea să mă trezesc, să-l mângâi un pic, apoi să-i dau mâncare. S-a bucurat când am deschis ochii (pândea atent). S-a gudurat, a miorlăit vesel-nerăbdător “hai odată, mi-e foame, nu vezi?!”.

    Citește mai departe
  • Despre ora aceea aparte, în care tot ce-i aproape îți pare departe 54

    E încă târziu, deci aproape devreme. O femeie se plimbă agale. Ca o zi fără dileme. Mai face cinci pași, iat-o la semafor. Rochia i se colorează în nuanțe de roșu-provocator....

    Citește mai departe
  • Îndrăzneala... 53

    Dl. inginer privește îndelung o doamnă peste care timpul a trecut nedrept de lent. Nedrept pentru toți ceilalți, care nu înțeleg de ce timpul nu e o unitate de măsură aplicabilă identic tuturor.

    Citește mai departe
  • Cea mai frumoasă femeie din piață... 54

    Cea mai frumoasă femeie din piață e hoață. Le fură gândurile bărbaților veniți cu lista de cumpărături în mână. Le mână (acolo unde, se știe, imaginația lucrează). Bărbații sunt, cu toții, pe fază

    Citește mai departe
  • Textul care nu și-a găsit titlul, deși se zbuciumă, direct și pe ocolite 61

    Deschid ochii, trag fermoarul, ascult. Afară e soare (demult). Percep umbra unui pescăruș (ca pe o adiere cromatică). În plasa de țânțari și-a înțepenit piciorușele o gânganie matematică. E un fel de pătrat perfect.

    Citește mai departe
  • #pederost... 58

    Poți scoate o poezie dintr-o frază, dar nu poți scoate o frază dintr-o poezie....

    Citește mai departe