Te iubesc mi-ai zis din senin, in timp ce te jucai cu doua degete prin parul meu.  Am deschis brusc ochii si mi-am intors privirea catre tine..ma priveai cu atat drag incat mi-ai luminat tot intunericul din suflet si atunci..m-am speriat atat de tare, m-ai speriat intr-atat incat un fior mi-a...

Mi-a intrat haos în ochi… L-am simțit cum se lungea perfid Pe linia părului meu Încercând să-mi alunece, Lingușitor, În ureche Cuvinte știute, Tocmai când uitasem să te aud… Mi-a intrat haos în ochi… L-am simțit când își ascuțea ghearele Pe albul obrajilor...

Cu tâmplele-n pumni strâng toate acele crâmpeie de vise care mi-au mai rămas de astă iarnă. Au trecut săptămâni la rând fără ca vreunul din noi să dea vreun semn, şi totuşi se pare că încă mai am putere să mai sper la Tine. Se pare că inima mea nu e dispusă să renunţe,...

Cu tâmplele-n pumni strâng toate acele crâmpeie de vise care mi-au mai rămas de astă iarnă. Au trecut săptămâni la rând fără ca vreunul din noi să dea vreun semn, şi totuşi se pare că încă mai am putere să mai sper la Tine. Se pare că inima mea nu e dispusă să renunţe,...

…În ochii tăi tulburi, ard ca un blestem al cărui descântec nu mai are nevoie de cuvinte. Văd focul viu, plin de nerv ce-ţi mistuie răbdarea, ce-ţi tulbură privirea, ca o furtună-n miez de vară, cu mii de fulgere, dar lipsită cu desăvârşire de explozia cutremurătoare a vreunui...

O umbră mestecă agale plumbul toamnei sfârșit Fragmente din universul meu La malaxor se tocesc în infecta cromatică Cedează Rătăcesc pe stradă fără etichetă Cu gândurile pe tapet în mocirla plouata Cu reflexiile obosite Într-un pahat sărat Din care curge un alb stropit Lacrimi...

O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate, Cu plicul mic, cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate, Eraţi iubrea de demult a celuia pe care-acum Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aştept mereu pe-acelaşi drum. Eu v-am privit, şi chipul lui mi-a apărut întunecat, Eu v-am trăit, şi...

Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie. Totul a pornit de aici, de la Cosmin Comba. 08.04.2012

„Ai timp?” – ce sec răsună această mesaj, şi totuşi speram că poate aşa voi rupe câteva minute din agonia sufocantă a acestei zile, câteva clipe din răgazul tău, spre liniştea mea. Şi totuşi se pare că nu ai, aşa că nu-mi mai rămâne decât să mă întind cu faţa...

Plânge dorul meu și strigă Aruncă-n mine cu noroi Ne-aduce, ca un vânt, in fața mea, pe noi Să-i spun ceva, parcă îmi e și frică Mi-e teamă c-ar putea pleca Acum, când numai el mi-a mai rămas Mă urmărește pas cu pas Inima ce-o arde, parcă-ncepe să mă frigă Doi...

Cimitirul plânge; i-a fost dor de mine. Mă aștepta de-atâta timp, vroia să treacă ale mele zile. Și au trecut; s-au dus trecutul și prezentul, viitorul nu mai e; sunt propriu-mi element necunoscut. Nu mă cunosc, m-am preschimbat, din fizic, în imaginar. Inima tace, nu îi mai...

… şi nu mai ştiu cum  să vânez un leu, de fapt, o leoaică. Nu vreau s-o ucid, s-o rănesc, nu vreau nici măcar să o ating deşi, nu ştiu ce vreau. Am închis geamul ferestrei într-un oftat prelung… Am închis ochii şi toate gândurile ce nu-şi au rostul, dar sufletul meu tot mai...

„Azi nu, nu mai vreau să minţi…” …Şi totuşi mai e un ultim gând ce nu ştiu dacă vreau să mi-l aşez pe această foaie albă. Şi ştiu că acest ultim gând ar desăvârşi cea din urmă scriere cu Tine dar totodată ne-ar rupe definitiv. Sunt oare pregătit să te uit…?...

Fata avea un medalion la gât, care îi tot sărea în stânga şi în dreapta, în timp ce fugea în faţa mea printre sălcii. “ E un zâmbet de pisică nebună”, mi-a spus ea râzând. Numai mie mi se părea că seamănă mai mult cu o bucată de lună răsturnată la un capăt de lanţ...

În antiteză cu restul, iau loc în bancă și-ncep să scriu testul; nu copiez, nu trag cu ochiul la alții, mă uit pe geam, mă văd în același grup cu aspiranții. Sunt indignat, revoltat, intrigat, se transformă-n gunoi, tot ce-avem în lume mai minunat; soarele piere, luna...

Nu mai am putere să rabd în capătul holului şi fac primul pas. Mă îndrept hotărât spre uşă, hotărât să intru, pentru că ştiu că eşti acolo şi mă aştepţi cumva. Îţi simt mirosul zâmbetului larg de „ţi-am zis eu” şi privirea superioară ce îmi va întâmpina această...

Mă pierd în ochii tăi ca-n întuneric! De fiecare dată când te văd, În mine izbucnește un prăpăd Ce-mi țese sentimentele isteric... Mă pierd în ochii tăi întotdeauna... Sunt singur... rătăcesc și-aștept să vii.. Caii trec prin mine herghelii... Când mă privești,...

claustrobobie plantata intr-o cochilie te sapa in mormantul tacerii absolute ingheata sintagme inainte de geneza si transforma rauri de soapte in lacuri secate lipsa luminii se sprijina pe sicriul cuvintelor otrava injectata in venele subtiri fierbe realitatile care s-au incins precum un...

E noapte iar. Cortina s-a lăsat din nou, peste încă o zi, iar întunericul și-a făcut rapid apariția, luându-și în primire rolul său preferat, acela de maestru de ceremonii pentru perioadele negre ale vieții. Plictisit și obosit, mă intind în pat, alături de un pix și un caiet,...

Draga mea Cunoştinţă,   Nu conteneşti să mă uimeşti. Dacă ai fi o glumă, probabil aş râde intens, dar tu exişti şi asta surprinde toate concepţiile mele asupra lumii reale. M-am trezit azi de dimineaţă visând că citesc unul din mesajele tale pline de ameninţări în care spui...