Parisul anilor 1800… Oare de ce nu pot sa-i spun ca o iubesc? Oare de ce nu pot iubi? Jaques privea femeia frumoasa care dormea langa el. O caldura placuta ii brazda trupul. Ii mangaia piele alba si catifelata, mirosea a flori salbatice. Se apleca asupra ei si o  saruta delicat.. Este atat...

Stau destul de prost cu inspiratia…uneori stau si ma gandesc ce sa scriu…si pana la urma scriu despre ceva banal si foarte plictisitor (alteori nu’mi vine inspiratie deloc)…dar seara…cand ma bag in pat…pai sa vezi atunci inspiratie pe capul meu…imi misuna ideile prin cap ca mustele...

Sappho si fata cu diadema violet si flori in jurul gatului ei, muza unei poezii triste, desenm in creioane colorate Ieri, gandindu-ma la poeziile scrise de Sappho mi-am adus aminte de niște versuri dintr-o poezie dedicata unei fete care urma sa paraseasca insula in care aceasta descria imaginea...

Muza mea- noaptea. Stă lângă mine cuminte și mă așteaptă întotdeauna atât de răbdătoare. Eu… o trădez 99% din timp; ea, muza mea, nu se supără, nu mă părăsește și nici nu mă izgonește atunci când mă întorc abătută în brațele ei. Căci ea e muza mea- noaptea....

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea. Sunt produsul muzei mele Cu ochi limpezi și curați, Precum...

Sunt doua chestii la care nu m-am priceput nicicand in viata asta: la numarat, la scris si la femei. Stiu, voi o sa ziceti ca sunt trei Nesocotit in pasii ezitanti sau strambi pe care i-am lasat in urma, n-am fost nicicand versat sa socotesc. Insa m-as multumi sa-nvat sa numar pana la Noi...

[. Insa imaginea ei infatisand acea tristete primordiala si tacuta imi carboniza astfel de ganduri si nu puteam decat sa …Citeşte mai departe

Noaptea ascundea fantome infasurate in plapumi de nor, ascundea imaginea ei voalata si plansa, disperata, insa puternica, imaginea aceea care …Citeşte mai departe

Viata nu e facuta din viziunile ce-ti picura din coada ochiului pe obraz, ci din viziunea ce-ti staruie ingandurata-n privire. Statea, timid, in fata tabloului alb. Parea sa fi zidit in juru-i un sevalet din propriile priviri spre fiecare ochi galben de panza. Il pictase in felul acesta, cu...

Şi dacă noaptea e doar o pupilă? Şi toate crengile astea de copaci, ce parcă vin de nicăieri şi cărora le simt numai vârfurile sunt, de fapt, nişte gene? Ce ochi frumoşi are lumea!… Nu-şi mai amintea ziua în care fusese întemmniţat intr-un cadru de lemn. Trecuseră de-atunci...