Unde eşti, Elohim? Lumea din mâinile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate şi astăzi o mai aştepţi. Unde eşti Elohim? Umblăm turburaţi şi fără de voie, printre stihiile nopţii  te iscodim, sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie şi-ntrebăm de tine –...

http://bisericapenticostalamaranatavulcan.wordpress.com/ – unul din blogurile cele mai active din comunitatea de Hunedoara – blogul BCP “Maranata” Vulcan Filed under: Poetice Tagged: felix martian, penticostali, poezie, vulcan

Unde sunt psalmii noştri? Nu, nu rearanjarea (rimată) a psalmilor biblici, ci strigătul nostru autentic, de jale sau de bucurie, exprimarea frustrării rătăcitoare printre întrebări, a “întrebătoarelor nostre tristeţi”, cum zice Lucian Blaga. A răspunsurilor descoperite sau a...

noi nu putem controla învierea însă-i putem desena o ogradă: mintea s-o guste, ochiul s-o vadă. surogatul ei ne distruge frumuseţea adusă de primul Cuvânt de prima-nviere ce nu diferă de ultima între ce va fi şi ce-a fost odată viaţă nebiruită, ne-ncătuşată explozie...

uneori aleargă după mine pe drum dorul de cireşele coapte în răcoarea pădurii ca un câine de rasă al cărui stăpân a plecat în călătorie rătăceşte pe străzi printre maidanezi şi nu-şi găseşte locul când ajunge în laţul hingherului ochii îi sticlesc ...

“s-a făcut gâlceavă, cine-I şi ce vrea ? de ce schimbă lumea aşa cum e ea ? cum să fiu eu mare când mă fac mai mic?… primul din mulţime, făr’ să fiu slujit ? să îşi ţină vorba numai pentru El ! eu împart puterea ! la mine-i cuţitul ! jertfa-I e câştigul ? las’ să...

Stralucitoare-n poarta raiului sta Eva. Privea cum ranele amurgului se vindecau pe bolta si visatoare musca din marul ce i l-a-ntins ispita sarpelui. Fara de veste Un sambure i-ajunse intre dinti din fructul blestemat. Pe ganduri dusa Eva il sufla in vant, iar samburele se...

De multe zile taci în dreptul meu Aştept măcar un semn ca surdo-muţii Nu eşti tu oare singur Dumnezeu Cosmopolit şi poliglot; Aicea eşti sau tot colinzi? Vorbeşti, Sau taci? Sau ai plecat de tot ? Dar cum să pleci şi unde să te duci… Când ştiu că locul nu-i decât în Tine; Şi...

“Poezia crestina scrisa in versuri sau “poesis-ul” reveleaza atat celui ce o creeaza cat si celui ce-i adulmeca miresmele – tanguirile sufletului flamand dupa Creator, picteaza si canta in limbajul materiei -”antimateria” , redefineste miracolul “existentei banale” – a gandi, a...

“…ceva ce n-am rabdare sa citesc.” – Petru M. “Poezia cred că e un mod de a înfățișa realitatea prea sincer. Uneori iese ceva mult prea frumos, alteori mult prea dramatic.” – Cami D. “Poezia este jocul secund şi fecund care ne sfinţeşte în bucuria noului încă...

POEZIE vs. VERSIFICAŢIE Multă din poezia scrisă de evanghelicii români are nevoie de o infuzie de ARTĂ, pentru că Poezia este mai mult decât versificaţie. Poezia creştină contemporană are mult(e) de învăţat de la poezia laică. “Infuzia” inseamnă “a turna apă clocotită...

Constantin Stancu: UN POET ÎN BABILON: IOAN BARB. Note literare, opera, cărţile, erorile, semne… http://costyconsult.files.wordpress.com/2012/02/barb-nota-lit.pdf [..Pentru a pătrunde esenţa poeziei scrise de Barb trebuie să cunoşti marile istorii ale credinţei, istoria Bibliei, el nu...

când a plecat din galaxia Lui cu viteza Lui însuşi era Întreit de sigur pe El că tot ce va exploda prin propria rostire va fi bine nu cunosc obiceiurile cuvintelor şi nu ştiu dacă ele de obicei explodează însă se prea poate ca ceea ce folosim noi când vorbim să fie schijele...

Imi invatam cuvintele sa iubeasca le aratam inima si nu ma lasam pina cind silabele lor Nu incepeau sa bata. Le aratam arborii si pe cele cara nu vroiau sa fosneasca le spinzuram fara mila, de ramuri. Pina la urma, cuvintele au trebuit sa semene cu mine si cu lumea. Apoi m-am luat pe mine...

SABATUL INTERIOR În doar câţiva ani Ioan Barb s-a maturizat evident, poezia scrisă de el a căpătat o dimensiune specială, şi-a găsit un ritm interior necesar pentru un poet ajuns la vârsta deplină a viziunii sale, a acceptat suferinţa pentru fiecare vers, a avut o ţintă:...

la finalul nesfârşitei Lui priviri Dumnezeu şi-a aşezat punctul nici mai mare nici mai mic nu părea c-ar fi diferit  de orice punct obişnuit pe care aş putea să mă cocoţ munte pe care să-l escaladez pod peste apele curgătoare ale privirilor de zi cu zi picioarele atârnând să...

De-acolo din pajiștea de aur a durerii, Unde gândurile pasc în turme neștiute, Smulse din florile tainei și iarba tăcerii, Coboară cuvintele, negre mielușele mute. Sufletul pe poteci întortocheate Le mână și le bate, suduind la vale, Plăpânde, blânde, neînțărcate, Și le...

În urmă cu 2 ani, in 9 ianuarie 2010, Ionatan Piroşca posta ultima poezie pe primul din cele 2 bloguri personale, “Jurnalul scrierii iubirii” Al Tău bal Cum nu se miră umbra mea de mine, Oricât, în soare cald, m-aş răsuci, Aşa nu-mi sunt privirile-Ţi străine, Aşa mi-eşti...

Intru mereu pe Resurse Creştine şi citesc parte din poezia postată acolo (ca să învăţ şi cum să scriu şi cum să nu scriu). “Adevărul nu poate fi spus, Când eşti, frate, pe glume pus. Adevăru-i simplu şi frumos, Nu are în el nimic stufos. Adevărul e clar şi curat, ...

Toată noaptea m-am zbătut să adorm am vrut să mă rog dar ochii îmi erau cusuţi în pernă am scăpărat un chibrit pe pereţi au jucat umbrele mă simţeam ca într-o grotă prin care treceau apele pe sub munte apoi mi s-a părut că visez * Te-am văzut spre...