CFR Cluj – Steaua, 1-1, a fost ultimul meci al lui Stoichiţă pe banca roş-albaştrilor. Antrenorul regretă că n-a reuşit să cîştige titlul şi le urează succes steliştilor pentru sezonul viitor “Zilele următoare îmi voi lua la revedere şi de la jucători. Voi discuta şi cu...

Cum să fie? Revedere caldă, cu râsete furtunoase și îmbrățișări strânse, pline de calorii afective. Oameni cu notele la purtător, cu zâmbete blocate pe față, cu chef de viață și de glume, pentru că e preț de haz oricând. „Și mai zi! Păi, ce să fac? Lucrez. Tot acolo,...

Un tren de noapte fuge în pustiu și trage după el – prea grea – iubirea; dispare și îmi fură, hoțul, nemurirea; bilet, am vrut să-mi iau, dar prea târziu. Iar tu, ce-ai fost și-mi promiteai c-o să rămâi, ai preferat un drum străin, fără de noi; și ai plecat, lăsând...

Povestea lui Egomet începe în urmă cu aproape 21 de ani. El era primul la părinți, iar lumea în care se născuse încă mai emana aerul cald al respectului, bunului simț și inocenței. Când era mic, era foarte răsfățat de bunica și de mătușa lui, iar bucuria pe care o puteai citi...

Liviu Rebreanu, din topul listei cu preferați, scria odată că pe măsură ce îmbătrânești devii mai nostalgic, mai gânditor. Abia după ce înaintezi în vârstă începi să analizezi viața, sensul, mediul înconjurător, propria persoană. În ultima vreme, deși nu mă laud cu prea...

Dragă Românie, Cînd vei citi aceste rînduri să ştii că decizia mea e luată. Tu nu eşti vinovată cu nimic. Vinovat sînt eu pentru că nici la 30 de ani nu pot să-ţi ofer nimic. Nu pot să-ţi ofer siguranţa … Continue reading →

Poate ştii şi tu momentele alea în care te simţi bine şi prost în acelaşi timp, când motivele se îndeasă şi se înghesuie din ambele părţi, luptându-se şi contând inegal şi egal, mult… Unul roade pe dinăuntru, remediabil dar neputincios pentru clipă, altul minunează prin...

În ciuda faptului că titlul sună pompos și important, textul care urmează nu are legătură cu politica. Nici cu vedetele, ori domeniul sportiv. Nimic din toate cele enumerate. E doar o poveste despre cum am reușit să cad de pe cea mai de jos treaptă, dar nu a societății, ci a locului...

Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. ­ Ia, eu fac ce fac demult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le, Troienind cărările Și...