Pentru tine aș distruge aripi de înger și din inimă mi-ar curge numai sânge și cerneală. Tu m-ai prins, mă zgârii cu-a ta gheară, nopțile mă rod adânc și mă strâng în brațe de parc-aș fi un prunc. Dar ajutorul este ea, ce-mi ține frâiele poetice, emoții grele și...

Dacă orice trup are-o busolă, tu mă ai pe mine, ancorat sub o cupolă. Mintea mea-i un cufăr cu nisip, iar în noaptea asta ce-i cu lună plină, gândurile mi s-au risipit. Noi în deșertul de beton armat dormim, și ascunși ne sufocăm sub plapuma teraselor anoste de pelin. În...

Te iubesc pe tine, îți iubesc naivitatea, complexele, complexitatea. Îți ador fiecare atom, toate păcatele, și toți porii, regatele imaginare în care te retragi când lumea e-n schimbare. Îți iubesc părul și buzele, sărutul și râsetele, zâmbetul de serafim, ce lucește când...

Săruturi de piatră, mai reci decât iarna, scheletele vremii, strigoi ce-aduc teama. Îmbrățișări împărțim într-o mare de ghimpi, de spate ni-s prinse fragile aripi. Trupurile noastre, cristale zgâriate, cu pulsuri identice, nealterate. Dar sufletul tău n-are nevoie de...

Despre pământ și dragoste am scris și noi și învățații, au fost destui ce au crezut în ele, în fapte simple și nu fabulații. Dar când cerneala nu pătează, rămân cuvinte ce ne distanțează. Se strâng în minți, ne strâng în brațe, emoții-mbătrânite prematur și...

Simt o frică ce mă zgârie, ce îmi seceră-n picioare un fior ce-mi curge-n brațe, și în puncte cardinale. Am nevoie de-o pandoră, plină numai de speranță, nu de molii și de iele, nu de lacrimi, ci de viață. Dar răspunsul este-n față, dulcele amor ce îl împarți, ești...

Am tras de fibrele materiei, deși nu înțeleg fizica. am fost chinuit de strălucirea ta, dar ți-am acceptat creația. nu încerc să te uit, nici să-ți citesc în gânduri, te las doar să respiri până la o altă întâlnire-n amintiri.

Prin ochii tăi de safire văd cum lucrurile sunt încetinite din mersul lor letargic, astral, banal.    La fel încetinim și noi când traversăm izvoarele inimilor noastre pline de firimituri, iar ale lor încuietori, zăvoarele sunt blocate de povara lumii.    Tristețe,...

În ultimele zile ceva se schimbă-n mine și nu sunt legăturile dintre stele și nici armăturile de oțel dintre noi, sunt eu. Am învățat să-mi iubesc dezastrele și momentele de pace, iar cele două emisfere mi le-am sigilat cu ace. În ultimele zile, ai schimbat ceva în...

Iar nu am nicio idee, interes sau intelect, tu miroși a orhidee, iar eu am nod în piept. Ca un nod marinăresc ce-i atât de bine ancorat, tot încerc să îl slăbesc, dar în somn îs neajutorat. Oare cine a strâns nodul și a fost un egoist? el ce mi-a suflat în mare rodul, el ce este...

E nevoie de ceva, scris, pe foi, o idee aruncată poate la gunoi. sau poate alt gând ce-i păstrat la uscat. ceva scris, pe sforile timpului întins. scris la orele astea, când uităm că trăim într-o cutie, la periferie, când uităm de noi și picăm în vrie. cînd rostim alfabetul i, u,...

E vântul nordic cel ce-mi fură gândurile sau este doar natura mea aeriană? eu fug și mă ascund prin istmurile ce create-s de-o fată morgană. Vântul nordic mă îndeamnă la visare și-mi îngreunează genele, mi le umple la refuz cu sare, iar soarele, el râde.

Sângele tău curge în aceeași închegare, în ăst dans murdar, tu ești sufletul fără scăpare. Pentru mine ești un demon, cam naiv și inocent, infectezi și demolezi, ești al urii arhitect. Aproape că îmi simt regretul, ce e ca un cerșetor, ce mă-ndeamnă să îl cred. pentru...

Cicatrici ce-s înșirate, ca mărgelele pe corp sunt aruncate și tind să urmeze o hartă, a vieții mele comoară îngropată. Depravantă imaginație, mi-au distrus-o și pe ea, mi-au gonit integritatea, mi-au alungat, vânat iubirea. În umbre, în umbre a plecat cu tot cu ei, cu...

Trăiri sclipind din stele, noi suntem corpurile reci, fragile, cu minţi mai mult sau mai puţin senile, suntem ostaşii din nuiele. De-am arde şi uşor în focul vieţii, nu am mai suferi arsuri, ori sute plăgi şi tăieturi, am fi ca pruncii gheţii. Şi ne-am topi uşor apoi, în...

E târziu la ora asta, pentru mine, pentru tine, soarelui i s-a spart ţeasta şi-a ieşit luna din el. Tu eşti doar cam obosită, mie mi se plimbă sec în cap, un pitic cercopitec, mâncător de fluturi din stomac.

Suflul meu e asistat de enorma ta inimă, dar rugina de pe el a acostat, fix pe circuitul meu crispat. Acolo îşi va depune icrele, neuronii-mi va măcina, săraci ce dansează cu ielele, ei ce-mi desenează ideile. idei ce-s ruginite...

Limba neagră-a societăţii îşi linge supuşii şi cu smoală-i încinge, alunecând uşor, nimicind fragilul lor zbor. Ochiul alb al poporului este mâzgălit, în pădurea de infirmi e dezgolit. Şi de vom fugi de Gura Mediocrităţii, atunci Gheara Sorţii s-ar simţi mai blândă, ar...

Cum să visăm împreună, când tu ţipi la realitate, măcinătoare de idei şi fapte.  Tot ce e-mprejurul meu, aud totul numai în şoapte. Rece este pătura de pe copaci, rece este amintirea ei şi câţi oare, câţi draci, există în lumea ce-şi strânge lacrimile-n saci.

Ce sunt oamenii? nişte furnici, iar Tu ai lupa-n mână. eşti păstor, noi - pierduţi în a Ta stână. nişte pitici pe insula Ta cosmică, iar noi considerăm c-avem o experienţă mult prea josnică. Eu unul, singur, eu aştept. pe Tine nu, căci sunt deştept; nu caut alinarea-n al Tău...