Și câtă dreptate are… Filed under: Gânduri, idei, păreri Tagged: acuzare, antichitate, carte, condamnare, discurs, discurs imaginar, filosofie, filozofie, Grecia, imaginar, moarte, Octavian Paler, otrava, Polemici cordiale, Socrate, vorba

„A trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept” (Platon). Ei, da!  „Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat!” Asta probă de cinism! Iată omul nou creat de aceste vremi post – revoluționare! Ăsta da, … Continue reading →

„Dã-mi, Doamne, ce n-am gândit, sã mã mir ce m-a gãsit!” – proverb românesc Mi-am amintit de titlul unei cãrti citite în copilãrie – adolescentã, care mi-a suscitat interesul. N-am retinut autorul, dar am retinut titlul: Cabotini si cabotine. Era … Continue reading →

În Grecia antică Socrate (469-399 DC), era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus: “Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul

De unde ideea că filozofia te învaţă adevărul? Te învaţă să gândeşti – nu adevărul. Îţi dă DIRECŢIA adevărului. Vorba lui Kant: ca să ştii care e adevărul despre un lucru, trebuie să ai acordul cu acel lucru. Deci, orice adevăr e despre ceva; orice adevăr e material. Ce...

Geneza Filosofiei  Scurte consideratii: • Teologie* siraţiune.  La început a fost uimirea şi îngrijorarea.Platon este cel care afirmă, pe bună dreptate, că filosofia este fiica Uimirii.Dar Uimirea este chiar numele unei divinităţi. Umanitatea prefilosofică esteînconjurată de...

« Jésus crucifié, Socrate empoisonné et Phidias accusé de vol ! C’est plutôt un honneur d’être maltraité par ses contemporains. » „Christus schlug man ans Kreuz. Sokrates wurde vergiftet, Phidias des Diebstahls angeklagt – es ist nachgerade eine Ehre, von Zeitgenossen...

Platon a scris Apărarea lui Socrate sub impresia indignării pe care şi-o exprimă în Scrisoarea a VII-a. Procesul şi condamnarea lui Socrate, în 399, au decis într-adevăr convertirea lui Platon la filosofie. Acuzat de Meletos, Anytos şi Lycon de coruperea tineretului şi de introducerea...

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră. - Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?! Iar...

O admirabilă stăpânire de sine, care se traduce în temperanţă şi simplitate a comportării, caracterizează intelectualismul personalităţii socratice. A îndeplinit în două rânduri funcţia de magistrat, dar nu a râvnit la onoruri, nici la bogăţii. Refuzând a face parte din...

Încă din antichitate, “demonul” lui Socrate a dat naştere la comentarii şi variate interpretări. Într-un opuscul intitulat Demonul lui Socrate, Plutarh făcea următoarele observaţii: “Socrate considera ca impostori pe cei care pretindeau să fi comunicat pe calea unei viziuni cu o...

George PETROVAI Nu știu dacă-i potrivit să spunem despre toată cultură că-i frumoasă. Însă este cât se poate de potrivit să vedem în cultură cea mai pură, cea mai suavă, cea mai spirituală dintre toate activitățile omului. Iar cum prin om nu se poate înțelege altceva decât...

Asupra personalităţii şi învăţăturii lui Socrate dispunem de o informaţie relativ bogată, sursele principale în această materie fiind Apologia şi Dialogurile platonice, Apologia şi Memorabilele lui Xenofon, precum şi numeroase pasagii din opera aristotelică.  Dacă Platon...

Am fost rugată să scriu un editorial pe care, dacă aveţi răgaz, vă invit să-l citiţi! Cele ce urmează nu îşi propun a găsi răspunsul final şi complet al unor întrebări, ci doar să îndrepte cititorul, cu o sprânceană ridicată, spre anumite subiecte şi să-l facă să...

Grecii au fost cei dintâi care s-au detaşat de credinţele religioase tradiţionale pentru a cugeta în mod raţional asupra lumii, asupra fenomenelor şi cauzelor lor. Aşa încât ei au fost creatorii atât ai ştiinţelor, cât şi ai filosofiei. Dacă în Teogonia lui Hesiod se...