Am iesit dimineata in pragul vietii si am mirosit-o adanc. E sfarsit de mai ce preintampina feeria teilor ce stau sa cucereasca orasul. E inevitabila supunerea. Si ne vom lasa de bunavoie supusi maretiei lor. As schimba totusi, pentru o zi, sfarsitul acesta de mai cu un august torid si...

Odata, un bun si apropiat prieten m-a intrebat de ce privirea mea pare trista, aproape intotdeauna. Se intampla prin iarna, undeva pe la sfarsitul lunii ianuarie. ” Ai copii frumosi si talentati, un serviciu bun, ai iesit dintr-un mariaj nefericit cu fruntea sus, ai harul asta de a scrie asa...

Mi-e sete de buzele tale, de sarutul tau in care ma ancorezi ca pe un naufragiat. Ma speriasem copilareste ca nu mai sunt in stare sa scriu nici macar doua strofe dintr-o poezie, lucru ce imi era atat de facil inainte sa ne gasim. Scriam poezii cu o usurinta fantastica. Azi am inteles de...

Nu si-ar fi inchipuit ca totul o sa inceapa cu o despartire. De fapt nici nu era o despartire, era mai mult o alegere, a ei. Asta il si agasa cumplit. Era miscarea ei. Independenta de el. O privea mirat cum ii spunea acele cuvinte care pareau picuri de ploaie domoala. Ochii nu-i plangeau, o...

De cand imi aduc aminte ceva despre mine, inca din copilarie, stiu ca am avut acel ” dor de duca” . Cand era vorba de plecat de acasa, reuseam sa ii agit pe toti cu frenezia mea. Imi ” luam ” si cate o palma de revenire, dupa ceafa, cand ” saream calul”. Pentru ca, drac de fata cum...

Si-au dorit prea mult. Prea intens, prea curand… Prea totul. Si li s-au topit aripile inainte sa si le intinda pentru zbor. Prea multa nebunie si prea putin echilibru. Prea mult instinct si prea putina cumpatare. Si-au ars totul intr-o zvacnire ce a sfidat tocmai masura cu care se masoara...

De ce pledoarie? Pentru ca supun judecatii celor ce citesc, punctul meu de vedere. De ce  puritate? Pentru ca puritatea are nevoie sa fie sustinuta si pastrata vie. Si nu vorbesc despre acea puritate strict religioasa, pentru ca adevarata credinta si religie e cea proprie. Intamplarile mai...

… exista iubire. Cum altfel? E mai mult decat o datorie de onoare sa vin si sa imi deschid sufletul in fata voastra, mai ales acum. Acum, cand blogul meu a dat rost acelui DorDeDoi prin care a facut primii pasi. Va amintiti? Voi, cei ce mi-ati fost cititori fideli, carora nu stiu daca voi...

Noptile fara de luna sunt stranii, insa au partea lor de mistic si farmec. Privirea iti poate juca feste fiindca ochii isi pierd din acuitate si te poti vedea nevoit sa iti ” ascuti” celelalte simturi: auzul, mirosul, simtul tactil. Insa cel mai puternic se intetesc bataile inimii,...

Devin egoista, asta daca nu cumva am fost tot timpul, dar m-am impaunat cu iluzia absentei acestui epitet. Incep sa vreau. Glasul uita scartaitul prelung al tanguirilor adunate ca lava sub piatra tare a muntelui de sub care cresc. Descopar cu uimire copilareasca voluptatea cu care las in urma...

Imi propusesem sa nu iti mai scriu, sa nu iti mai povestesc despre mine mai nimic. Sa scriu doar cand ma-neaca prea multul nespus. Si sa proiectez tot ce mi-a ramas netrait, in povesti, povestile altora, povesti care sa ma creioneze pe mine abia zarit, undeva intr-un fundal care abia sa se...

” O, nu! Si asta scrie despre martisoare? Pfff… “ Nu. Nu fac nici un istoric al zilei acesteia, nu va voi plictisi cu semnificatiile acestui simbol al primaverii. O sa va fac doar o scurta relatare a unui singur martisor. Martisorul de 1 Martie 1984. Vinovatul primei mele indragostiri. Cel...

” Ciudata liniste s-a strecurat intre toate nelinistile adunate de-a lungul anilor… ” gandi Ilona. Faptul ca Enea traia, ii strecura in inima un sentiment de multumire profunda. Traise toti anii din urma cu teama adanca de a nu fi murit. Acum, la anii maturitatii, reusi sa afle de la...