Deschidem serialul “De ce iubim România” cu Prinţul Charles, fără doar şi poate cel mai mare lobbyist al României la momentul actual. Spune că ţara aceasta “îi creează “sentimentul veşniciei” şi-i aminteşte de “copilărie”. Vă invităm să redescoperim împreună o...

Dacă da, cum ar arăta ea, iar dacă nu, de ce?   Literatura patriotică a fost compromisă în socialism. Felul în care au evoluat lucrurile în primii ani de după dispariţia comunismului a subminat şi ridiculizat şi poezia, şi proza deşteptării naţionale care, într-o vreme,...

„Adevărul“ vă prezintă poveştile de viaţă a patru ieşeni care au plecat peste hotare şi au devenit cunoscuţi în ţările de împrumut prin rezultatele deosebite obţinute în diferite domenii de activitate.   Imaginea României nu este reprezentată în Occident doar prin...

Din cântec Dumnezeu a făurit o ţară, Pe care a gândit-o dulce, surâzând, I-a pus o cruce-n frunte, luminând, Şi-un Caraiman, ca veşnic să nu piară. I-a dăruit covoarele de galben grâu, Pe-o mioriţă cu sclipiri de nuntă, I-a dat şi glasul cucului, pe care îl ascultă Şi...

Această maximă, atât de călăuzitoare în zilele noastre, a fost formulată de scriitorul grec Aristofan (446-386 î.Hr.). În cultura şi în limba română, maxima s-a transmis de la romani, în formularea poetului latin Pacuvius: “Patria est ubicumqve est bene” – Patria este...

Toamna frunzele nu mor… Cântă numai… Cântec de lebădă… Aurite de soarele verii, zboară lin spre pământul care le-a hrănit, scriind în văzduh un psalm de mulţumire… Şi-n urma lor lasă aromă de fruct copt şi foşnet de poem… În risipita lor frumuseţe te cheamă, te...

Cât de multă putere au cuvintele uneori… Şi câtă forţă le acordăm… Şi câtă putere au de a ne supune… Cuvintele pot ucide sau  pot readuce la viaţă… Emoţiile pe care le declanşează sunt fie fatale, fie izbăvitoare… Şi cu toate astea sunt sublime… Sunt fraze sau...

Trăiesc într-o lume în care se aleargă după bani… Ăsta e scopul ultim… Uneori încerc să sfidez asta şi încerc să mă înconjur de mici minuni… Mă încăpăţânez să nu cedez atunci când cercul se strânge în jurul meu… Îmi place să simt vibraţia anilor care-mi trec...

Acum,uitându-se-n urmă, viaţa i se pare un puzzle împrăştiat. Îi răsună în minte o melodie… „Mi-e dor… şi doare”, a celor de la Taxi. Da, aşa e… Ce uşor se pot modifica lucrurile… Într-o clipă ai totul iar în următoarea ţi-e dor… şi te doare… şi ţi-e gol...

  “Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus...

dacă-ntr-o zi clepsidra îmi va muşca şi ultima culoare e semn că am să plec spre alte lumi… în drumul lung voi arunca pe umeri căruntele poteci până un verde crud va înflori în mine… în moarte se respiră greu… dar prinde-voi puteri din slava cea curată sorbi-voi zările-n...