Costel Macovei

  • img
    • Articole
    • Vizualizări

    Costel Macovei

    Născut într-un Octombrie clar, mai pe la-nceput cocostârc pe picioare de metal... mâncăcios, melancolic, melodic...mmm

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Costel Macovei

  • să nu priveşti peste umăr... 410

    şi am fost plângere şi-am fost iertare şi tot trecutul mi l-am scufundat să nu am cale de întors în mine ar trebui să crească-altă sămânţă de n-aş fi sterp, lipsit de apărare adapă-te cu roua lacrimilor ce au fost că altele nu sunt ca să mai curgă secat izvorul, pustiită viaţă şi sufletul în tot mi s-a supus încet pornim către o altă zare eu Don Quijote, sufletul o Rosinantă aş vrea să-mi sprijin temerile toate dar Sancho Panza a scăpat în moarte

    Citește mai departe

  • poveste scurta (1)... 412

    în adâncul sufletului ştia că nu va putea strânge banii destul de repede, dar cum să-i spui inimii să-şi vadă de treaba ei? De câte ori avea timp intra în magazinul de candelabre şi se uita în colţul unde aştepta cuminte candelabrul lui. Nu era un candelabru, era un pui de candelabru, dar cu puţin noroc ar fi încăput în cămăruţa pe care o împărţeau el cu soţia şi cei cinci copii. Ştia că nu avea curent tras la casă dar ce mai conta, cu câteva lumânărele bijuteriile de cristal aveau să scânteie în mii şi mii de culori ca şi când ar fi avut becuri. Simţea că îl lasă curajul aşa că deschise uşa magazinului. Stăpânul şedea tolănit într-un fotoliu lăbărţat iar băieţii din magazin ştergeau ţurţurii de praf. Totul scânteia în mii de culori. Înaintă cu grijă până în colţul unde obişnuia să vadă bucuria sufletului său. Cele trei becuri aruncau în jur miriade de steluţe în mii şi mii de culori. Era un vis pe care nu şi-l putea permite. Abia dacă strânsese rupându- şi de l

    Citește mai departe

  • thank you for everything... 417

    iti multumesc pentru ca sunt in viata si pot sa ma rog Tie si mai ales iti multumesc in numele celor doua maini si doua picioare care inca pot sa se miste ajutandu-ma sa fac si bune dar si rele dupa cum ma duce capul si ma lasa sufletul chiar si numele capului ar trebui sa-ti multumesc pentru ca-I intreg si nu se zvarle-n gard si chiar daca ma misc mai greu din cauza indoielilor si a temerilor inca mi-e bine. timpul. alung din minte faptul ca sunt trecator si las timpul sa curga prin mine, torent care spala fiecare celula ducandu-ma tot mai aproape de mementul zero

    Citește mai departe

  • viata ca o fata morgana... 391

    timpul nu mai are rabdare cu noi, avalansa starnita si de neoprit dar cu toate acestea tin sa-ti spun un lucru banal de cate ori vei dori sa-mi spui ceva, eu voi fi pregatit sa te ascult asa ca nu trebuie sa te pierzi in introduceri pompoase pentru ca eu atat stiu sa fac viata se pierde in amintiri inutile descoperindu-ti pete intunecate pe cerul nostalgiilor si dupa cum spunea un intelept: singura certitudine este moartea chiar daca nu stim (sau poate ca-I mai bine) cand si cum restul e doar vanare de vant in pustiul de cenusa

    Citește mai departe

  • gânduri de dimineaţă... 414

    imaginează-ţi un oraş al anului trei mii şi dacă poţi face un astfel de execiţiu pentru că de obicei gândirea merge numai pe limite extreme suprapune forfota şi /sau liniştea existente peste agitaţia ce există într-un creier oarecare multiplică rezultatul de o sută de ori şi vei obţine o imagine a ceea ce înseamnă viaţa mea într-o clipită sute de cuvinte se bat pentru întâietate mii de frânturi de gânduri se agaţă de marginile realităţii şi totul pentru a se pierde asemeni apei în deşert la primul clipit involuntar. înşiruirea asta de cuvinte nu reuşeşte să acopere

    Citește mai departe

  • viaţa ca un regret?... 428

    sunt oameni care nu au regrete pentru că au ştiut să se bucure de tot ceea ce au primit sunt oameni-perlă ce n-au regrete pentru că trăiesc izolaţi în lumea lor suficientă şi sunt oameni care nu au timp de regrete fiindcă trăiesc viaţa din plin dar până la urmă sunt oameni şi oameni… tu ce regrete ai am fost întrebat, iar tăcerea se adâncea falie, despărţindu-ne şi nici acum după atâta timp nu ştiu ce aş fi putut răspunde pentru că am trăit cum am crezut de cuviinţă, după cum m-a dus capul şi după cum am putut, conştient fiind că trebuie să mă accept trăitor în piele

    Citește mai departe

  • toată lumea... 407

    când mi-ai spus că tu vei fi cu totul altfel nu am crezut dar zilele se străduie să îmi arate că este exact aşa toată lumea are ceva de spus despre x subiect numai tu nu tu ai altceva de comentat. pentru tine dragostea e altceva nu ceea ce ştie şi vede toată lumea la televizor şi când toată lumea fuge din calea ei, tu te apleci şi-i întinzi o mâna spunând, hai Moarte cu mine lumea visează mulţimi euforice, festivaluri şi şampanie pe când tu te retragi în grota tăcerilor şi uiţi până şi semnele iubiţi-mă aşa cum sunt strigi, dar lumea nu te aude se îmbulzeşte, călcâ

    Citește mai departe

  • posesiv lucrativ... 419

    al meu, a mea, eu, mie însumi atitudine, cerinţă, curaj şi expunere cuvinte care ascund alte cuvinte care mă îmbracă, mă acoperă şi care mă descoperă. eu nu sunt al tău, îmi aparţin în totul cu gelozie bolnavă şi autosuficienţă iar pactul semnat cu sânge devine nul alungându-te din gândurile mele visele au pus stăpânire pe mine întâi la suprafaţă apoi s-au strecurat în plan secund cari rozând la temelia realităţii

    Citește mai departe

  • poveste… de mai…... 424

    te-am luat maică pe un ciur de mălai că n-au vrut bani şi eu cu tac-tu ne-am făcut milă de tine să nu vezi cerul cu ochi plânşi                 hai ciorică ieşi la soare cu pene muiate-n aur şterge lacrima ce arde, cântă-ne ca să uităm dans peltic printre cuvinte cerne paşi pierduţi în noapte plouă cu-amintiri desculţe în deşertu-acestei vieţi cer şi nori de iarnă tristă, plânsă                 mă iubeşte femeile şi e moarte după mine                 eu biet caloian de tină dus pe apa sâmbetei

    Citește mai departe

  • cu rost... 391

    înainte vreme, te căutam prin locaşuri căci aşa înţelesesem eu, că trebuie să te caut în lemn, în sticlă, în flacăra căţuiei, în locuri strîmte sau boltite, numărând paşii cuvintelor dar ramura-nflorită m-a săgetat cu răspunsul ei parfumat zbatere inutilă, alergătură în van, ipocrizie eu te căutam în cu totul alte locuri decât acolo unde tu mă aşteptai culcuşit în pătuiagul sufletului, acolo unde inima îţi cântă liniştindu-ţi temerile şi nedumeririle nu Doamne, nu m-ai pierdut, chiar de mai rătăcesc cărarea vezi bine, eu doar încerc s

    Citește mai departe

  • cu faţa la perete... 415

    pe timpuri mă culcam cu spatele la perete şi eram pregătit să-i sar la gât                                                              dar ea nu mă căuta. nu îi eram în listă astăzi patul e tot mai mare şi tot mai rece parcă nici aşteptarea nu mai are aceeaşi culoare aşa că prefer să fiu luat prin surprindere pământul de sub tălpi era negru, fărâmicios, şi rădăcinile se împăcaseră cu abruptul lingându-şi arsura amintirilor acum pământul se deschide brazdă după

    Citește mai departe

  • şi tăceam... 422

    nu pentru că mi se uscaseră cuvintele ci pentru că nu ar fi fost multe de spus de fapt tăcerile inundaseră locul înghiţind plaja urmelor ia-mă în braţe, strânge-mă la piept lasă-mi capul să strivească sânul spân şi sec şi-ascute coasa bine, fă-o brici să tremure soarele când şi-o asfinţi odihna stradă oftează sub urmele paşilor patul suspină căutăndu-mi căldura visele au plecat în bejenie după ce cuvintele ai fost trecute prin foc şi sabie

    Citește mai departe

  • stare de fapt... 414

    secretele adevarate nu se rostesc, ele se iau in groapa ascunse sub limba intre dintii stransi, sa nu care cumva sa scape de aceea, primavara, daca ai rabdare si te faci una cu pamantul auzi soaptele lor, greu de deslusit din incalceala radacinilor candva am fost si eu un secret adevarat ma tinea iubirea sub limba ca pe-o margica de pret si-ntre noi tacerile erau prelungi iar primavara ma lasam dus, papadie, rasadindu-ma secret ascuns fara a fi ascuns acum, pamantul musteste seceta tacerile ard mocnit ultimele iubiri

    Citește mai departe

  • am pierdut... 486

    viaţa m-a lăsat să-i desluşesc necunoscutele una câte una şi pici fiind ne ascundeam printre vrejuri şi flori să descoperim comparaţia şi să vedem până unde duce inconştienţa prieteniei căreia nu-i zăream limitele degetele împărţeau atingerile şi împletirile scrise cu vârful limbii scrisorile de dragoste se uscau sub răsuflări grăbite şi pielea devenea insuficientă obligându-ne să ştergem şi să rescriem nopţile linia orizontului nu este aceeaşi pentru fiecare unii o confundă cu linia subţire a buzelor, alţii cu linia pleoapelor

    Citește mai departe

  • Eugenia... 433

    -              Lumea este a tinerilor -              Aşa este. La moarte cu toţi ceilalţi. -              Moarte boşorogilor. -              Să curăţăm lumea de ei -              Să o facem frumoasă, simplă şi fără echivoc. -              Linişte. Linişte. Să-l lăsăm să termine ce are de spus. -              Da. E timpul să facem o nouă revoluţie. Să înlăturăm tot balastul social care atârnă de gleznele noastre ca nişte pietre de moară. Dar pentru a fi siguri că totul va fi Ok, trebuie să ne decidem asupra vârstei maxime pe care o poate atinge un om. În felul acesta nu vor mai fi  nici un fel de discuţii, nu vom lăsa loc pentru interpretări şi pentru sentimentalisme. -  

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile