O femeie trece pe trotuar. Traversează o dâră de soare dintre două clădiri. Fix deasupra trece un avion. Lasă două dâre fine, la început paralele, care apoi se contopesc. Un bărbat se uită pe hublou. Vizibilitatea e bună: dedesubt se vede orașul.
Citește mai departeAm citit cartea aceasta într-un weekend, cu pasiune de adolescent. Cred că acesta este cel mai mare merit al cărții: te face să te îndrăgostești odată cu personajele, ca în vremuri de început. Trăiești odată cu ele. Îți bate inima tare în piept. Ți-e frică să nu se piardă iubirea. Tremuri de nerăbdare și de […]
Citește mai departeÎntr-o lume în care primează rațiunea și concretul, cartea Sufletul lumii a Cameliei Cavadia este ca o oază de verde și de aer proaspăt într-un oraș poluat. Mustește a emoție și a mister. E plină de simboluri și de metafore-fluviu ce te trec prin portaluri și prin găuri de vierme spre lumi ascunse, imposibile, nebănuite. […]
Citește mai departePe-alături trec... nu oameni, trec oglinzi Ce îți oferă lecții fără plată, Când pe un zâmbet la...
Citește mai departeașa, cu aere-n ochi îmi pari enervant de frumoasă cu toate complexele tale de inferioritate pe care ți le reciți singură în oglindă ca pe o închinare în fața formei a fondului de ten sub care îți ascunzi frumusețea să nu poată fi găsită sau furată decât de căutătorii de aur aerele din ochii tăi […]
Citește mai departeodinioară mai demult cândva doar umbra mi se legăna în leagăn și funia de lumină scârțâia legată sus de-o stea sau altceva de-un gând de-un viitor de un balaur...
Citește mai departeAtâtea reguli.... „Vezi să nu greșești!” Atâtea: „Să nu uiți tu cine ești...” „Vezi nu risca, c-apoi să nu regreți, Ai numai una, nu mai multe vieți...” ...
Citește mai departeAzi, joi 21 decembrie, este ultima zi în care puteți vedea filmul Mrs. Buică, în București. Documentar, reality-show de cuplu și familie, studiu longitudinal pe 24 de ani. Imi vine să plâng la gândul că nu veți mai avea ocazia să îl vedeți. Luați-vă liber câteva ore după prânz! E despre noi. După un început […]
Citește mai departem-am săturat să trag de timp sau el de mine cine știe să fiu eu ață și el ac cu gaură cu gămălie m-am plictisit să scriu rimat să potrivesc finalul vorbei ca un război dezacordat al noimei și nu mai vreau să nu mai vreau umplut de plinul dând pe-afară să fiu o vrabie […]
Citește mai departezilelor mele le este mai teamă de mine decât mie de ele eu mă îndrept către fiecare pe rândși ele se trag înapoi și se în-de–păr–tează.. îmi fac curaj – trag aer în piept iau inițiativa – fac primul pas și ele timide mă ocolesc și de frică se fac transparente când mă uit înapoi […]
Citește mai departe