Autor: Ion Apostu                    Zâmbeau cireşe coapte, de soare alintate,                   Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.                   Ţi-am admirat făptura... până târziu în noapte                   Şi până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.                   Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,                   Gingaşii trandafiri 'şi-mbujorau bobocii,                   Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu                   Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!                   Nu am avut curaj, nu am putut să-ţi spun                   Că te-am iubit în taină în toată vara asta!                   În vise te-am avut... prin clăile de fân...                   Se stinge însă vara şi toamna-i ca năpasta.                   Cireşii îşi pierd frunza şi