Trăim într-o cultură în care munca excesivă, statul peste program, lucratul până târziu în noapte şi, în general, ideea că “nu am timp să dorm, am de făcut lucruri mai importante” sunt des prezente în viaţa de zi de zi, sau de-a dreptul încurajate drept nişte comportamente dezirabile.
Conştient sau impinşi de la spate, alocăm tot mai puţin timp somnului şi ne uităm, dimineaţa, în oglindă la cearcănele de pe faţa palidă şi buhăită şi la kilogramele în plus, acumulate pe nesimţite din cauza senzaţiei de oboseală care stimulează pofta de a mânca dulciuri, grăsimi, fast-food şi alte alimente care ne dau un “zvâc” iluzoriu de energie.
Dacă deteriorarea aspectului fizic ar fi singura consecinţă negativă a lipsei de somn, poate că nu ar fi aşa grav (deşi n-ar fi rău să ne amintim că