și doar împietrirea mai e, dar una cu care nu se negociază, doar se acceptă cenușiul precum o revelație cum că lumea e nesimțită și jegoasă, egoistă, zgârcită cu sine, mai ceva ca un harpagon zornăindu-ți monedele de aur ca și cum aurul ar fi panaceul și-ți trece dorul de doftori făcuți la apelul de … Citește în continuare 63. AI SĂ ȘTII CÂND LUMINA SE IA →