Acum ceva vreme, am scris un material în care făceam câteva referiri la Teoria Probabilităților. Practic nu la teorie în sine, ci la anumite chestiuni de care Petre Botezatu pomenea în legătură cu quantismul. Un prieten m-a sunat și mi-a spus că i-a plăcut îndrăzneala cu care vorbeam despre lucruri la care nu mă pricep. Oameni buni, m-ați înebunit cu povestea asta cu priceputul! Toată viața mea am fost pus la punct de oameni care îmi atrăgeau atenția că ar trebui să-mi văd de treabă, pentru că nu mă pricep la un lucru sau la altul. Dacă o luăm așa, viața noastră se scurge din lucru la care nu ne pricepem în lucru la care nu ne pricepem. Întotdeauna, în fața mea stătea un om care-mi recita niște generalități. Și când mi se vorbește despre Univers, la fel mi se vorbește, ca despre o unică și fără de sfârșit generalitate. Doar că, în termenii ăștia Universul nu există; Universul nu este o generalitate, el este o structură de part...