felia de pâine cu gem se ghemuiește lângă cana cu ceai călduț
pe pajiștea din fața cantinei frunzele uscate caută ochiuri de lumină prin iarbă
iar tăcerea încearcă să se strecoare prin geamurile închise
amintirile își târșâie picioarele printre bănci abandonate
bastoanele își trag sufletul rezemând câte o tăcere
și se pare că toamna deja așteaptă la poartă