Tocmai am văzut o întrebare: "cum vă exprimați autoritatea în fața copiilor?"Asta m-a făcut să meditez puțin la felul in care funcționează relația mea cu copiii și am realizat că eu, când zic ceva, sunt luată foarte în serios.  Sunt alfa grupului, se pare dar, spre deosebire de alți oameni, nu mi-am făcut un țel în viață să fiu ascultată de copii. Cobai de coafor pentru fetița mea .) Ce-am făcut: Nu am pus decât limite serioase.  Criteriul principal: ”dacă nu există limita aia se face gaură in cer? Pot trăi fără ea?” Dacă răspunsul e da, sau dacă este lezat doar amorul meu propriu, am ales să nu impun limite. Copiii s-au autoreglat foarte bine.  Am ținut cont de nevoile și dorințele lor chiar și când au fost incomode pentru mine. I-am ascultat și le-am verbalizat emoțiile. Dacă nu ghiceam, mai încercam. Le ofer contact fizic in fiecare zi. Îmbrățisări, ”pupici”, jocuri de putere (trânte, gâdilături, diii calul sau ce m...