se scurgea pe mine imaginea cu copilul de câteva leaturiavând gâtul deschis cu roșuîn patul său ca-ntr-o găoace veselă se scurgea cum eu mă scurg pe Zid a rugăciune el…el nu mai avea cuvinte de spuspesemne țipase MAMAcând „hazliul luptător” îl biruise în luptă „dreaptă”și țipase la el că alah e mai mare decât MAMAși-i … Citește în continuare birkat hacoanim →