Capra, ritual de trecere
Privitorul care are privilegiul să participe la un ritual colectiv de trecere ar putea izbândi într-una din provocările lumii moderne: recalibrarea sensibilității. Anume reatașarea omului dinspre simțuri către lume și cer. Spun lume și cer, pentru că ritualul colectiv este mai totdeauna o încercare până la fibră de a țipa pământul (principiu feminin) către soare (masculin). Este cazul „Caprei”, ritual de „Anul Nou”, care marchează solstițiul de iarnă, moartea unei lumi prin divinitatea care o reprezintă (prin mască) și apariția unui an nou.Cu totul remarcabil este că acest sentiment al timpului ca trecere, și vămuirea lui culturală ca îmbodobire a comunității satului, o au doar românii. Curțile masei slave sunt potolite de Anul Nou. De la Bug în Timoc, și dincolo de el, biciul lumii noi pe spinarea celei vechi o dau doar românii.
„Utilitatea” Ca...