tu vei fi poetul a spus sfânta Duminică legându-şi basmaua strâns
să nu cumva să-i joace vântul prin păr a primăvară
şi de fiecare dată aşteptam cu nerăbdare să vină duminica
să mă apuc şi eu de treabă
dar, ca un făcut, ziua mea zăcea,
bolind fără tragere de inimă
luni mă înghionteau tot felul de gânduri, dar nu cedam
marţi simţeam sărutul ca o apăsare dar mă abţineam
miercuri, cerul îmi făcea cu ochiul, şi florile se uitau galeş
si se făcea joi dăscălindu-mă cu ipocrizie despre cel de lângă mine
vinerea îşi pleca ochii smerită şi nu cerea mai nimic
iar sambăta alungam din suflet toată