E vremea cand colindele ne-ndrumaspre cei mai dragi, in prag de sarbatorisi le uram cu drag de viata bunaprin albul care pica dinspre nori.
Afara vantul suiera si trece ,zapada parca-i toata derdelus,si e-nghetat si e cumplit de recesi nu mai sunt copii la sanius.
In casa mea e cald si-i sarbatoaresi-aud colinde dincolo de zidsi-ascult un pic, dar cine o fi oarecantand cu glasul stins si asa timid...
Privesc un pic afara prin fereastrasi tot un pic ma trec ciudati fioridar ma retrag incet, tacut la masa...- Cum va spuneam, sunt doar colindatori !
Intr-un tarziu colindul mi se stinse,mi-a fost rusine sa deschid si gata...si inima degeaba mi se franseca-n poarta mea imi colindase tata.
Stelian Maria2016.12.23