De multă vreme mi-am pierdut dorința aia ferventă de a face lucrurile cum trebuie și de a oferi copiilor ocazii de a fi mai buni, mai deștepți sau orice pentru a mă asigura că vor avea o oarecare ascensiune în viață. Le-am transferat chiar lor această responsabilitate. Atât cât pot, le ofer uneltele la care am acces fără să-mi vând un rinichi sau să-mi dau sufletul.
Una dintre uneltele pe care le-am înmânat a fost accesul liber la tehnologie, atât de de vârf cât ne-o permitem în familie și suficient cât să muncească pentru a o putea folosi, să renunțe la anumite lucruri în favoarea altora. Am în draft de vreo două luni un material pe tema asta, deci nu mai insist acum.
Viziunea mea asupra subiectului e încă un lucru pentru care probabil voi fi acuzată de lipsa echilibrului, dar țin să anunț că etichetările astea mă lasă rece, având în vedere că nimeni nu-mi aduce mâncare caldă și nu vine