O muncă onorabilă, cred eu. Și plină re compense, casa strălucește, ai un mediu ordonat în care mintea îți poate fi ordonată ... și tot așa. Până vezi două pete mari albastre pe podeaua camerei care e din când în când și spațiu de înrevedere cu unii clienți. E, nu mare lucru. Se șterge. La fel și urmele vesele de mânuțe și piciorușe care emerg de acolo înspre ușă, apoi alunecă până la baie și bucătărie pe gresia ta udă.  

Chiar când vă scriu Denis mă avertizează că are o problemă cu o budincă de căpșune și ”să nu mă duc niciodată în bucătărie”. A șters el cu niște servețele, dar mi-e cam frică să mă duc acolo în ...