Pamela și Mișu sunt prietenii mei necuvântători din copilărie, cei care vor avea întotdeauna un loc special în inima mea. Pamela, pisica mea iubită, care moțăia mai mereu pe fotoliul de lângă sobă și printr-un mieunat inconfundabil ne cerea să-i dăm voie să iasă în scurta sa plimbare prin curte, după care revenea alături de noi. Iar Mișu, un adevărat companion, așa cum sunt cățeii pentru fiecare dintre noi, dar în mod special pentru copii. Cu el mă plimbam agale prin sat, el mă conducea până la autobuz în fiecare dimineață când mergeam la școală și tot cu el băteam mingea și alergam la întrecere.

Atunci nu aveam hrană specială pentru prietenii necuvântători, ei primeau cam ce mâncam și noi, împărțeam pâinea cu untură și tot ce era dulce. Medicul veterinarul venea rar prin sat și le făcea câte un vaccin, nimic mai mult. Nu mergeam cu ei la salon pentru tuns...