Din albastra cenușă

Pe ceruri se prăvale,
Descalecă și năvale,
Stoluri de bouri...
Sunt abis de nouri.
E albastră păgână
Pe albastrul inocent!
E albastra fee jună
Pe albastrul pergament!
Nu e cerneală-n vene
De împarte ziua în două,
E albastră și cade alene –
Cu cenușă plouă...
Sus ruine, printre, ecouri...