Cu zâmbet mă petreci, și cu tăceri rotunde

Și stă să plouă cu privirea ta

Doar un crâmpei de liniște pătrunde

Și se așează fără veste-n viața mea.

Eu te – nvelesc în umbre de hotare

Și-ți las o mărturie fără umbră,

Tu te-ai închis în cercuri dulci-amare

Lăsând în urmă o tăcere sumbră.

Nu pot să-ți împletesc din visuri un destin,

Nu cer să dai crezare ofrandelor de ceară,

Pot numai să adulmec spre cerul tău senin

Și să îmi cert mereu trăirile de seară!

Și sorb adânc miresmele pulsânde

Iar sufletul tăcerile – și adună

Lucirile albastre – mi sunt crescânde

Și am învățat să nu privesc în urmă!!