Era odata un om care s-a mutat intr-o casa noua. Ca toate casele care se respecta, si aceasta avea o curte frumoasa cu verdeata si o terasa unde dimineata isi putea bea cafeaua linistit privind rasaritul. Pentru ca nu putea trai fara apa, omul nostru a facut niste cercetari amanuntite si a inceput sa-si sape o fantana adanca.

Stia el din batrani ca apa e cu atat mai buna cu cat sapi mai mult. Si-a largit putul, l-a zidit, a chemat niste mesteri priceputi care cunosteau traditiile sa-l ajute. Ba chiar acestia i-au mai dat si o patalama la mana cum ca lucrarea lor e conforma si ca putea sa fie sigur ca pentru restful vietii avea sa bea apa limpede din fantana lui.

Omul nostru si-a vazut de treaba linistit. Si-a tras apa si in casa, a inceput sa-si ude gradina in care a plantat si flori si copaci si legume, ca tot gospodarul. Toate bune si frumoase, pana cand intr-0 zi fantana n-a mai dat apa.

Ooooh, dar cat s-a mai suparat omul nostru! Intai s-a dus la cei cu cer...