Am mai fost cu avionul pe colo si pe colo, insa mereu am avut oameni cu mine. Mereu a mai fost cineva. Insa de data aceasta, de la Shanghai la Harbin am fost singura.

Nu e vai de mine ce experienta, e acelasi lucru ca si cand te-ai duce cu alti oameni, numai ca mai linistitoare si putin mai palpitanta. Palpitanta in ideea ca trebuie sa ai grija unde te duci si ce faci, ca nu mai poti da vina pe altul daca pierzi avionul.

Am stat la coada la check-in. Mda, coada chinezeasca, mare de tot. Am ajuns, i-am dat pasaportul nenelui de acolo. Mi-am pus bagajul, dar inainte sa imi dea biletul, mi-a zis sa ma duc in camera cu bagaje. Si m-am dus. A trebuit sa imi iau power-bank din geamantanul mare si sa-l pun in ghiozdan. Zis si facut. Ma intorc la nene cu o foaie cum ca am facut ce mi s-a cerut si bagajul e in ordine.

Moment in care vad ca imi ia pasaportul si il da unei doamne impreuna cu biletul ei. Am semi-tipat cum ca e pasaportul meu ala. Si-a cerut scuze -de o sut...