Filmul Ana, mon amour Recenzie

„De când am intrat la Litere, de fapt de aproape un an, am cunoscut o fată...”
     M-am dus la cinema neștiind că acest că este o ecranizare după romanul Luminița, mon amour de Cezar Paul-Badescu. Filmul ilustrează relația Anei cu Toma, doi studenți la Litere, care pare damnată încă de la început, când Anei i se face rău pentru că-și uitase pastilele și începe să aibă un atac de panică bizar. Prin scena intimă, explicită de la început, filmul anunță că se va coborâ în rădăcinile acestei relații care pare desprinsă din realitate și ilustrată pe marele ecran. După câteva minute, spectatorul realizează că filmul nu este liniar deoarece sunt scene de la începutul relației, înainte de căsnicie, dar și în prezentul narațiunii, majoritatea filmului fiind o ramă produsă psihanalitic. De la bun început avem în gând întrebarea De c...