Dacă Arhimede a rostit : „Daţi-mi un punct de sprijin şi răstorn Universul”,eu nu voi spune dacât : daţi-mi un cuvânt şi îl voi pune pe o copertă, daţi-mi toate copertele şi voi umple lumea cu carnea cuvintelor, iar literele toate vor dănţui alegându-se, alergându-se, înghiontindu-se... totul într-o joacă sprinţară a cugetului şi simţirilor. Cuvintele mele sunt altele decât cuvintele tale, chiar dacă sunt pornite din acelaşi aluat...cuvintele mă îmbracă în fiecare dimineaţă iar noaptea, la culcare, mă dezbracă de toate spaimele şivisele şi mă ajută să urc între perne şi apoi cu paşi abia simţiţi se strecoară afară din povestea mea aşteptând cuminţi o nouă dimineaţă...
Iubeşte-mă, strigă-n tăcere o carte alungată în uitare (cândva ţi-am plăcut)
...şi ce poate fi mai...