Într-o zi

atârnam de un colţ de suflet

şi mă pregăteam de avânt

în hăul unei amintiri

(n-aveam funie;

se dădea la pachet

doar cu săpun...)

Într-o noapte

atârnam de o amintire

şi mă apăram de vântul

marilor despărţiri

(de unde paraşută?!?...

ce s-a dat,...

s-a dat!...)

...şi tot aşa

până în ziua aterizării

pe pământul

amintirilor promise...