eu m-am sacrificat pentru binele vostru şopteşte clovnul, m-am chinuit să vă dau
râs, mult râs sănătos, râs până la lacrimi, râs
dar totul nu a fost decât până aici. am obosit să tot fiu sărac şi prost şi ignorat
masca mea nu mai ajută nimănui. copii nu au învăţat râsul liber
iar adulţii îşi impun să-l uite. numai câte un bătrân ros de demenţă
mai râde în hohote când vede medicamentele
de azi înainte, eu voi fi cel care râde: de viaţă, de moarte, de lacrimi
de prostie, de îngâmfarea voastră cea de toate zilele
şi de spaimele voastre inutile.
oameni buni poate nu ştiţi dar încă se moare.
numai Dumnezeu stăpâneşte ete