Lavinia Pârvu- Luptăm și câștigăm
Erau nopți de tăcere sublimă și de certuri silențioase, cu lumina difuză. Și adormeam pe refrenele mele îmbibate-n “Dar de ce?”.
Nu mă simțeam demnă să mă cuibăresc în patul mare și moale, în vecinătatea coapselor lui, tocmai pentru că îl certasem și doar pentru că încă îngăimam prin cotloanele creierilor acele dure reproșuri. Acele dure cuvinte.
Dar dacă m-ar fi chemat pentru reconciliere într-o noapte albă cu dragoste, în patul lui? Să-i descos secretele minții și să-i sărut tălpile. Aș fi sărit din desfrâul și melancolia mea și mi-aș fi jertfit toate comorile.
Dar nu am reușit decât să rămân într-un continuu tremurând a frig sentimental. Să-...