Cu ochii-n cerul tăcut

de atâtea stele-n concediu,

ascult o inimă

ce-mi cântă de stea...

Cu gândul în direcţii aiurea

de-atâta haos pe cap de suflet,

văd o clipă

ce-aleargă pe-o linie moartă

Şi-abia atunci când se va opri

va şti el gândul

de sufletul ce tace

asurzit de zgomotul vieţii