Venea o seară moale ca mingile ce ni-saduse din afara terenului de tenis.Şi chiar terenul însuşi părea curbat în arc,cărămiziu şi umed în spate de parc,cînd fu schimbată ultima minge.Pieri şi cel ce strângeaccesoriile-n tecile lor. Îi urmă pildamasiva jucătoare Clotilda.Vârându-şi racheta-n pânză portocalie,ea era albă, impunătoare, şi porni, uşor saşie,uşor obosită, legănând un sac,zâmbitoare, cu pas leneş, spre terasa de lângă lac.Iat-o fredonând, aşezatăla masa nichelată.E liberă, calmă, iubeaţă,coctail imens are-n faţă, iar pe scaunul de vizavi,melancolic că se duce gingaşa zi,în volte dulci, urmând plan măiastru,execută contorsiuni lente un vârcolac albastru.Are de-a lungul trupului din paftale şi ineletrei creste paraleleşi ochi ovali, colosali, năuciţi de reverii,ca două lune sângerii.Priveşte trist la Clotilda care,ne