Nu se înclină astă limbă
Pentru imperfecţiuni vechi
Dacă te întorci ea îţi schimbă
Rime fără de perechi
Clipa naşte noi zidiri
Lasă în urmă doar furtună
Într-un colţ la convorbiri
Rândurile se adună
Privind veacul se întreabă:
Cum de prezentul şi trecutul
se duc toate fără grabă?
Şi de ce lasă în viitor necunoscutul?