Mâine, mâine, poate mâine

Am terminat de citit cartea Gabriellei Zevin cu un sentiment de împlinire și de liniște. O oră mai târziu pufneam în plâns pentru ceea ce ar mai fi putut să fie. Pentru ce fusese amânat și nu se întâmplase între personajele principale ale cărții, în periplul lor dintre copilărie și maturitate.

O carte despre gameri și despre creatori de jocuri video nu era un subiect din sfera mea de interes. Îndrăznesc să spun că prejudecățile mele m-ar fi împiedicat să aleg această carte și că tot ele mi-au îngreunat lecturarea în prima cincime a volumului.

Am întâlnit cartea aceasta în cadrul unui proiect nou în viața mea, participarea la clubul de lectură „Părinți pe sârmă cu Adina Giurgea”. Ideea că există o poveste de dragoste pe fundal a atras terapeutul de cuplu din personalitatea mea. Multiplele premii primite de carte din partea unor instituții consacrate mi-au stârnit în plus curiozitatea.

În ultimii ani ...