Mama!

Iubirea care mi-a ramas de ani buni in suflet,mai exact de cand am descoperit ce-i aia iubirea fata de o persoana,este cea fata de mama.Cu cat inaintez in viata vad cum ma iubeste mai mult decat atunci cand eram copil.Are asa multa grija de mine,inca suporta atata durere,inca imi e alaturi,inca are nopti in care nu prea doarme din cauza mea,inca plange din cauza mea…si lucrurile astea le simt si simt dragostea ei.Nu i-am spus niciodata mama te iubesc!Va veni o zi cand probabil ma voi imbata si ii voi spune ceea ce ea deja mi-a aratat.Credeam ca nu exista o iubirea mai mare ca a mea insa acum realizez ca iubirea de mama e cea mai mare,pune atata suflet si nici nu iti zice te iubesc,iti arata prin lucruri si fapte ce depasesc orice imaginatie.Ma uit la mama si vad cata grija imi poarta chiar daca sunt destul de mare eu tot copilul ei am ramas,cand plec de acasa imi zice sa am grija,sa vin devreme(chiar daca vin la 6 dimineata).Ce om iti poarta asa si atat de grija?Ce om te poate iu