Vă mai amintiți de „dictatura proletariatului”? Nu, desigur, căci ați deschis ochișorii mult mai târziu, pe când deja această idee era ofilită, depășită de apariția altor perfide instrumente de amăgire ideologică.

Ideea era că până vom ajunge cu toții la cunoștința dreptarului sfintei învățături marxist-leniniste și vom bifa ca împlinită utopia comunistă este nevoie de o perioadă de tranziție în care, da, va trebui instaurată o dictatură. Vedeți, nu se poate altfel, deoarece forțele reacționare se zvârcolesc fără contenire, gata să distrugă cuceririle revoluționare deja dobândite, prin eroism, cu abnegație, cu un neprecupețit efort pentru împlinirea fiecărui plan cincinal etc,etc,etc.

O dictatură a proletariatului, pentru o vreme, nu multă, de-ajuns să-i facă pierduți pe chiaburi și pe burgheji: asta este soluția, asta...