Mozaic al hazardului

  • Postat în Poezie
  • la 19-09-2009 16:30
  • de Ingrid
  • 261 vizualizări
Iubito,se scutură cireşul
Ah! ce dor nebun am să te sărut.
E vina mea,insolentul,
Că prea uşor din braţe te-am pierdut.
Ezit puţin...simt timpul ruginit,
Visez grădina colorată-n amintirea verii,
Impermeabil la iubire am devenit
S-uşor mă dematerializez la căderea serii.
In camera fară amintiri,fară trecut
Stau cu ea,dar te doresc pe tine,
Mă mint ca o iubesc decepţionat,tăcut
Ş-aştept pe cineva,oare pe cine?